sâmbătă, 7 decembrie 2019

Poveste de iarna cu Sfantul Niculae
(povestita de bunica mea care a trait povestea )

"Mamaitza, mai spune-mi inca o data despre mosul acela coborat din munti....ma uitam rugatoare catre chipul bunei mele, un chip bland dar hotarat.
Mamaia se uita la mine , isi impatureste batista si incepe a-mi povesti, a nu stiu cata oara ,intamplarea petrecuta cu multi , multi ani in urma.
"Era pe iarna asa, pe la inceput, intr-o seara.. Era patru decembrie..si noi eram saraci, cu trei copii, pe vremea ceea nu era usor...tact-tu sa fi avut doi-trei ani.Era o zapada maaare si un ger...facusem focul in soba si numai ce aud cainele latrand. Cineva era pesemne la poarta."
Priveste in poala la batista care o framanta in maini.Pe chipul ei momentul de atunci a ramas intiparit cu aceeasi intensitate care a avut-o la vremea lui trecuta.
"Si ma duc la poarta...cand ajung , ce sa vezi, un batran, cu toale simple pe el si albeeee de-ti lua ochii,iar pe umeri avea o blana de mieluta. Avea mosul o barba mare si atat de alba... Si imi spune: Femeie buna, ma poti gazdui pana maine dimineata ? am coborat oile de la munte si acum ma duc spre casa dar e prea frig sa pot sa mai merg acum." "Sigura ca da, i-am spus si i-am deschis poarta. Si era o zapada maicaaa...de nici cainele sa-l lasi pe drum daramite un om batran."

Mamaita is trage spre spate basmaua cazuta pe ochi si cele cateva fire albe , razmerite ,sunt asezate cuminti la locul lor, sub batic.
"Si apoi? ce a urmat mamaie?"

Ca si cand mi-ar fi povestit pentru prima data intamplarea , isi roteste privirea prin odaie si ochii i se opresc la singura icoana pe care o avea in casa: cea a Sfantului Niculae.

"Apoi l-am poftit in casa, dar i am zis: Mosule, noi suntem oameni saraci, am doua odai insa numai una are soba...cealalta e de buna, vara. Nu i nimic surioara, imi gasesc eu un loc unde sa ma asez in odaita voastra. Si a scos, maica, dintr-o desaga o bucata mare de branza si o paine rotunda si mi a zis: Da la copii branza si painea . Apai noi nu avem decat ceva mamaliga cu cartofi copti...mare saracie era maica, mare... . Da-mi mie mamaliga si cartofii si voi mancati branza cu paine. Si uite asa, am mancat cu totii, in tacere , dar nu inainte ca mosul sa se roage de inceperea cinei. Si apoi , i am zis, mosule , dormim noi cu copiii pe jos ca nu se cade sa te las pe dumneata sa dormi pe jos...Nu a vrut in ruptul capului, maica; nu si nu el doarme pe jos. Si ne puseram sa dormim...numai ce-l vad pe mos ca se duce intr-un colt al odaii si sta si se roaga...si sta, si sta..Apoi, cand am zis ca a terminat si s-o culca, incet, fara sa se auda un zgomot s-a mutat in alt colt al odaii si iar ruga, tot atat ca in primul colt. Si toata nopticica asta a facut, maica, pana la patru dimineata , in cele patru colturi de odaie! Apoi s a pus de a dormit o ora, dupa care m-a trezit si mi-a spus: Femeie, eu tre` sa plec de acum. Multumesc de gazduire si Domnul sa va aiba in paza! Am iesit dupa el sa l duc pana la poarta si ce sa vezi..!Ningea cu niste fulgi maaaaari, asa de frumosi erau, mamica, dar un intuneric gros...ca de, era cinci dimineata. Cu pasi rari mosul a pornit pe poteca inzapezita.. era un geeer de scartaia zapada sub talpi..Si in timp ce ma uitam dupa el , asa cam pe la Costandina la poarta, vedeam cum incet, incet pasii lui nu mai atingeau zapada pentru ca usor , usor se inalta...Da, maica! Se ridica de pe poteca!.La casa lui Gica lui Dragan, brusc a disparut.."
"De ce a disparut , mamaie?" intreb eu. " Eeeei, maica, eu cred ca ala a fost Sfantul Niculae, prea mult s-o rugat toata noaptea...l-a trimis Dumnezeu ca eram oameni saraci dar cinstiti"

Apoi tacu. Ochii ei mari priveau cu evlavie , ridicati spre mica icoana inegrita de fum a Sfantului Niculae.
"Acela a fost Sfantu` Niculae, maica, sa stii...el a fost."










Winter story with Saint Nicholas (told by my grandmother who lived the story)

"Grandmother, tell me once again about that old man coming down from the mountains .... I was looking askance at my good face, a gentle but determined face.
Grandmother looks at me, folds her handkerchief and starts telling me, I don't know how many times, the event happened many, many years ago.
"It was at the beginning of winter, in one evening. It was December 4th .. and we were poor, with three children, at the time it was not easy ... your father had for two or three years. It was a light snow and a frost ... I had made the fire in the stove and just to start to hear the dog barking. Someone was at the gate. "
She looks at the lap to her hard worked hands. By her face the moment from the past remained  with the same intensity that it had in the past.
And I go to the gate ... when I get there, what to see, an old man, with simple clothes on him and they were so white to take your eyes, and he had a lamb fur on his shoulders. He had a big beard and was so white ... And he says, Good woman, can you host me until tomorrow morning? I have lowered the sheep from the mountain and now I return home, but it is too cold to go now. "" Of course, yes, I told him and I opened the door. And it was a snow, dear ... no dog to leave on the road, especially a human
Grandma pulls the fallen head kerchief over her eyes, and the little white hairs are neatly placed to their place, under the head kerchief.- And then what happened , grandmother?
As if for the first time she told me the story, grandmother turns her eyes around the room and her eyes stop at the only icon she had in the house: that of Saint Nicholas.
Then I asked him to coming in the house, but I said: Old man,  we are poor people, I have two rooms but only one has a stove ... the other is good, in summer. It`s doesnt matter, my sister, I will find a place to sit in your room. And he pulled out from his saddlebag a large piece of cheese and a round loaf  and he said: Give the children bread and cheese. Old man, we only have some baked potatoes and polenta ... great poverty was, dear child , terrible one.... Give me the polenta and the potatoes, he said,  and you all will eat cheese with bread. And look, we all ate in silence, but not before the old man was praying for dinner.
And then, I said to him we sleep with the children on the floor because it doesn't fall to let him to sleep on the floor ... He didn't want at all, dear; no and no, he does sleep on the floor. And we were going to sleep ... only when I see the old man go to a corner of the room and stay and pray ... and pray, and pray ... Then when I thought he finished and went to sleep , slowly, without hearing a noise, he moved to another corner of the room and again he prayed, just as in the first corner. And all this night he did, dear, until four in the morning, in the four corners of the room! Then he went to sleep for an hour, then he woke me up and said, Woman, I have to leave now.Thank you for hosting and the Lord can keep you safe! I went after him to take him to the gate and see what!It was snowing with big snowflakes, they were so beautiful, dear, but a thick darkness ... it was five a clock in the morning. With rare steps, the old man started on the snow-covered path; beneath his soles the snow was cracking and then easy he started to rise to the sky .... easy , easy. He rose from the path under my eyes! Near Gică Drăgan's house suddenly he disappeared. "Why is he dissapeared, grandma ? "I'm asking." Well, dear child, I think he  was Saint Nicholas,he prayed too much all night long... God sent him to us because we were poor, but honest people. "
Then she was quiet. The big her eyes looked with godliness, looking up at the small, black smoke icon of St. Niculae.
" It was Saint Nicholas for sure , dear child, ... the saint of the children.

duminică, 3 noiembrie 2019

Celui mai iubit dintre pamanteni

Priveste la streasina casutei mici din chirpici, in care au crescut trei generatii de copii , casa ridicata de mainile lui mari si brazdate de urmele luptei cu viata.... Mai are burlanul ala de facut care tot se rupe de atatea carpeli ; " cand o sa vina leafa... ", isi zice.
-Ioano. Fai , Ioano! ai dat la copii sa manance?
- Pai au mancat , Dobrica, ceai cu paine , pupa-le-as lor talpile ...sa le pun apa la incalzit si sa aduc ligheanul de afara ca acu` se inopteaza...
- Fetele mele, fetele mele...zambeste cu duiosie tinandu-le pe fiecare pe genunchii lui....
-Cand oi muri mai veniti voi sa ma vedeti , tataie? sa -mi aduceti o floare? -Venim , tataie, cum sa nu venim?!
-Nu mai veniti voi ,tataie....nu mai veniti ..si mana lui mangaie capetele carliontate ale fetitelor nedumerite in timp ce pe chipul lui bland se asterne un zambet amar de resemnare si tristete..
- Nu mori tu , tataie! tu nu o sa mori niciodata! nu te lasam noi sa mori!


Se lasa seara peste linistea primordiala de la inceputul lumii...ca un ritual , in acelasi mod firesc in care se misca de sute de milioane de ani, soarele isi arunca ultimele raze palide peste lumea mirifica a satului. Inca o zi pleaca...si altele vor pleca la fel..
"Ioano, ma duc sa ud gradina ca s-a lasat arsita acu` ."
"Du-te , Dobrica, du-te."
Si s-a dus.....

Au trecut 37 de ani de atunci....cararea cimitirului s-a acoperit de iarba inalta....ele au uitat sa mai mearga..distanta a omorat puterea de a ajunge la acea carare..prinse in vartejul ametitor si obositor al vietii fetitele de atunci au ratacit drumul ....




"Nu mori , tataie; tu nu o sa mori niciodata. Vei trai pentru totdeauna in sufletul meu... eram, insa, prea mica sa stiu sa spun asta atunci.."

vineri, 27 septembrie 2019

Hazel Doll - Papusa Hazel

Papusa Hazel

Intr-o zi, de curand, privirea mi-a fost atrasa de teancul de materiale care zace de cativa ani in uitare.
Brusc mi-a venit cheful sa incerc un alt model de papusa, un stil mai clasic si pentru fetite mai mari.
Este o papusa care are tot felul de mici accesorii atasate , tocmai de aceea se recomanda peste varsta de patru ani.. Inaltimea ei este de 30 cm (12 inches).
Si acum, trei variante ale papusii Hazel:

Toate au personalitatea lor si sunt unice.Ele pot fi personificate si atunci sunt cu adevarat unicate :)

Happy creating!

vineri, 13 septembrie 2019

Papusica Doudou


Intr-o zi , cand ne-am intors acasa dupa opt ani, Karina a mers in clasa 0.
Toate bune si frumoase insa copilul meu nu se adapta prea usor. Anxietatea de schimbare de tara, de limba o copleseau.
M-am gandit sa ii pun in ghiozdanel o papusa pisicuta, nou cumparata de care nu stia. Ma gandeam ca se va bucura macar in acea zi si va trece mai usor peste acomodare.
Surpriza a fost mare! S-a intors acasa radioasa, cu un zambet mare pe fetzisoara ei expresiva si incerca sa imi explice ( cu atatea cuvinte cate stia in limba romana) ca a gasit o papusa in ghiozdanul ei si cine i a pus-o acolo!? :) I am explicat adevarul, ca eu i -am daruit-o vrand sa aiba o prietena care sa o insoteasca peste tot ca sa nu se simta singura.
In cateva zile de la acest moment Karina a devenit mult mai relaxara si a plimbat papusa in ghiozdan pana in clasa a III a! :) Bineinteles ca noaptea dormea cu ea iar dimineata o punea in ghiozdanel.
Dupa un timp discutam cu sora mea stabilita in Franta, despre acest moment cu papusica Karinei, iar ea mi a spus, deloc surprinsa ca in Franta se practica si se incurajeaza ca orice copil care cere o adaptare la gradinita, cresa , e nevoie sa-si ia cu el de acasa , o DouDou. 
Doudou inseamna in limba engleza   cuddle toy (jucarie de plus) sau poate insemna paturica. Se considera ca sunt familiare copilului si il ajuta sa treaca peste stresul de adaptare. De asemenea nu se recomanda spalarea papusii pentru ca poarta mirosul copilului cu care acesta e familiar.
Ignorand ultimele detalii legate de spalatul papusilor m-am gandit la aceste papusi de dimensiuni mici care pot incapea intr-un ghiozdanel si pot insoti alti copilasi care au problemele normale de inceput , de adptare.
Asa ca va prezint papusa DouDou ( se citeste dudu, un sunet simplu si frumos) in primele doua variante ale ei:pentru fetita si baietel. Papusa are 7 inch inaltime, creata din panza imprimata achizitionata din State, fetru si unele au elemente decorative.Fiecare papusa poarta eticheta personalizata a creatiilor mele : CecilleCreations.



Sper sa va placa si daca considerati ca exista undeva un copilas care are nevoie de o astfel de papusa nu ezitati sa ma contactati aici sau pe https://www.facebook.com/cecillecreations.art

Sa aveti o saptamana creativa!:)
Cu drag!


joi, 12 septembrie 2019

Handmade versus productia in masa

Astazi as vrea sa vorbesc despre handmade. Despre produsele artizanale si despre creatorii lor.
Avand ocazia sa locuiesc cativa ani in vest, unde handmade-ul este foarte apreciat si sustinut, am invatat care este diferenta intre un astfel de produs lucrat manual si un produs similar executat intr-o fabrica (cel mai adesea din China).
 Iubesc sa lucrez tot felul de obiecte decorative si functionale in acelasi timp, din panza, cat si pictura pe care o practic mai rar. Asa ca in timpul sederii mele in State am invatat sa confectionez tot felul de lucrusoare din panza cu specificatia ca marea mea iubire sunt papusile si jucariile din materiale textile.
 Si acum vine comparatia pe care o fac in ceea ce priveste lucrul de mana.Fiecare papusa (si orice alt obiect creat manual) este unica prin faptul ca in crearea ei artistul isi pune tot sufletul, toata creativitatea si priceperea pe care le are. Fiecare papusa e gandita si "simtita" astfel incat la final rezultatul este un produs de suflet, unic. Nici o papusa (si iar ma repet. orice lucru creat handmade) nu este la fel. Particularitatile apar din designul papusii, al materialelor folosite, a rolului pe care obiectul il are in general. Papusilor si jucariilor fabricate in fabrici. pe banda rulanta, le lipsesc unicitatea si originalitatea. Cu toate ca piata jucariilor este foarte variata in vest, oamenii continua sa creeze si sa lucreze papusi textile , din materiale noi inclusiv materiale reciclabile.

 In State, reciclarea este incurajata si folosita intensiv. Atat timp cat o bluza bine purtata nu ne mai este de folos, panza ei se poate refolosi la crearea unor alte lucrusoare. Nimic nu se pierde totul se transforma :). Tot acolo, aceste produse isi gasesc clienti oricand, oricat de multi artizani ar fi. Este drept ca magazinele lor de mercerie sunt de fapt magazine de marimea unui supermarket in care gasesti orice lucru de de care ai nevoie, incepand de la materiale textile , ustensile de lucru pana la carti de handmade.
Asa arata JoAnn, magazin reprezentativ din Statele Unite:

Ca o paranteza, JoAnn este unul din putinele lucruri pe care le regret, Din Statele Unite.

Iata ce se poate face dintr-o pereche de jeans vechi: o pernuta decorativa superba,pentru camera unui copil. Se vede cum artizanul a si- a folosit creativitatea folosind elementele din vechii blugi pentru a crea design-ul nou. O placere de privit!
Sunt foarte multe lucruri de spus despre handmade si vom mai povesti in alte dati, insa va rog, inainte de a arunca sau baga pe foc (cum fac si au facut vecinele mele cu stergarele traditionale din stramosi) orice lucru textil, reciclati-l! Luati nasturii, fermoarele si creati din materialul ramas lucrusoare utile si decorative.Nu veti stii cand veti avea nevoie de un fermoar sau nasturi :)

Revenind la subiect, am ramas cu un gust foarte amar venind in tara......handmade-ul nu este apreciat, cautat, ba mai mult este asociat cu saracia! (?)
La noi, daca un lucru nu este nou, cu etichete cat mai multe si avand in spate o firma cu nume pompos atunci e de ocolit. Nu avem o cultura a craftului si nici a reciclarii insa nu e tarziu sa ne-o insusim.
Am creat in State gentute textile in ce design mi-am dorit..toate au fost vandute. Am facut papusi textile; s-au vandut.
Orice lucru handmade creat cu gust isi gaseste client
La noi nici vorba. Din pacate snobismul ne caracterizeaza in mare parte.
De aici si lipsa de creativitate si initiative in viata noastra.
Atat timp cat cultura si educatia nu vor fi sustinute de stat , mai ales prin crearea de obiective care sa dezvolte gustul pentru arta si frumos, vom fi doar niste snobi care vor aprecia doar ceea ce apare pe piata si ni se impun ca asa zise "valori".
Oricum, eu voi crea in continuare cu speranta ca poate voi inspira alte persoane care vor incepe sa lucreze si sa aprecieze handmade-ul.  Si cand te gandesti ca nu ai nevoie decat de o masina de cusut, ace, ata si foarfeca , plus cateva obiecte reciclabile ca sa creezi ceva nou, util si frumos :).
Pe curand!
Sa aveti o saptamana creativa!💙


sâmbătă, 30 octombrie 2010

Ultimele lucrari; I am back

Nici nu stiu cand au trecut 3 luni de munca; m-am implicat in noul meu program de viata care m-a absorbit in totalitate, nelasandu-mi loc si timp pentru multe alte activitati in viata mea pe care mi le doresc permanente.

Doresc sa va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje intre timp si sa imi cer iertare pentru ca nu am reusit sa va raspund cum as fi dorit.

Stiu ca promisesem un articol despre noul meu loc de munca si relatiile dintre angajati insa , dupa un studiu practic , zilnic, la fata locului am constatat o evidenta clara ; pe cat e de clara pe atat de banala : oamenii si relatiile umane in general sunt peste tot , identice. Ceea ce difera este doar limba.
Cu aceasta concluzie cred ca am reusit sa sintetizez ceea ce ar fi trebuit sa scriu intr-un articol.
Aceleasi sentimente de apartenenta, deschidere sau respingere umana, cat si comportamente specifice se intalnesc si aici cand apari pe firmamentul unui nou loc de munca. Aceleasi barfe , rautati sau din contra, apropieri si empatii am intalnit si aici. Nu difera cu nimic fata de alte locuri din lume. Ceea ce diferentiaza este faptul ca toate acestea se desfasoara la un nivel mai mult sau mai putin elevat de comportament. Adica aici poti fi respins de grup cu un ranjet sclipitor si rece pe fata care te poate deruta daca nu cunosti cat de putin psihologia acestui popor.
Exista si aici (si destul de pregnanta ) starea de anxietate legata de siguranta locului de munca...si ma refer la colegii mei americani care trec prin aceleasi angoase prin care trece un imigrant .
Imigrantii, si as dori sa subliniez ca este constatare din realitate -  imigrantii, de orice nationalitate, nu sunt bine primiti nicaieri; cel putin pentru inceput. E acel fenomen de care vorbeam odata .." dupa ce ca nu avem noi locuri de munca ce mai cautati si voi aici..?"
 Un amanunt, cei care doresc sa ma contrazica in mod agresiv, asa cum s a mai intamplat am sa ii rog sa ocoleasca mai bine acest blog; nu sunt adepta imigrarii, a denigrarii tarii de origine, a ridicarii in slavi a statului american si a vietii pline de sirop de corn si sare cat cuprinde de aici....nu suport si imi repugna persoanele de origine romana ,care isi fac blog si prezinta viata "atat de minunata " de aici cu atatea amanunte inutile si exagerate...e absolut jenant! Am avut neplacuta surpriza sa fiu contactata de un absolvent de teologie care m a rugat sa ii gasesc un job aici (!) cand i am spus la ce joburi se poate astepta indiferent de pregatirea lui profesionala replica lui m a uimit: "adica a cazut si visul meu american, nu i asa?" pur si simplu am fost stupefiata. Asta este imaginea pe care inca o au multi romani legata de viata in state! totul lapte si miere si asta datorita faptului ca , multi din cei care traiesc aici nu prezinta realitatea asa cum este ea.
In plus, am  colegi romani care vietuiesc aici de mai bine de 10 ani si care nu au habar de elementara limba engleza iar pregatirea profesionala nula; pentru ei este un calvar supravietuirea printre americani si ii inteleg. Nu inteleg cum poti accepta sa traiesti intr o societate , cu ideea ca vei fi acolo permanent , fara insa sa poti comunica in limba acelui popor...
 Ostilitatile se simt in "aer' si nu cad bine nimanui ; insa tot asa cum mai mentionam odata , sunt de acord cu ei. In rest, ca sa poti merge mai departe trebuie sa te obisnuiesti cu aceste ostilitati si sa intorci acelasi ranjet specific de complezenta si sa te minti ca esti acceptat. Altfel nu rezisti. Exista insa si americani care nu sunt afectati  de prezenta unor colegi de alte nationalitati insa destul de putini.
In rest , munca este munca si fiecare lupta sa isi mentina postul, adica sa supravietuiasca.
Cat despre mine , suntem obositi toti trei. Imi astept socrii sa soseaca luna aceasta sa o preia pe Karina pentru ca programul ei este complet dat peste cap ca de fapt si al nostru.
Apoi , urmeaza sa imi iau carnetul de soferi cat de curand; a avea masina in State nu este un lux ci o necesitate absolut stringenta.

In ceea ce priveste munca mea initiala, quiltul, nu a stat pe loc.
Am avut placuta si stimulanta surpriza ca o cumparatoare din Canada sa imi cumpere trei lucrari odata, acum o luna. Drept pentru care lucrez cate putin, zilnic, pentru ca magazinul este aproape gol .
Am cateva lucrari care unele s-au vandut altele sunt deja in magazin, nu multe.
Ma concentrez mult pe art quilt si incerc fiber art pentru ca implica mai multa creativitate decat quilturile clasice.

Lighthouse at sunrise - fiber art quilt, cu tenta abstracta ; am folosit acrilice, panza vopsita de mine, tifon (cheesecloth), diferite fire decorative aplicate prn couching si margelute (beads). trei scoici naturale completeaza decorul.


Tree life- un quilt foarte bine primit pe Etsy ; am observat tendinta catre quilturile colorate viu , culori aprinse indiferent de subiectul compozitiei. Este realizat din bumbac vopsit de mine, aplicatii raw edge, embellisment cu diferite fire si margele si ceva angelina fiber.
Abstract sunrise seascape- realizat din fasii de bumbac vopsit de mine, ramas din lucrari si pe care nu doream sa le arunc (urasc sa arunc orice bucatica d ematerial ramasa :); tot la fel, fire pentru embellish, margele, free quilting si ceea ce e mai important aranjarea fasiilor intr un mod in care sa reflecte efectul de perspectiva. La fel de bine primit si acesta. Poza nu este de buna calitate; in realitate culorile au mai multa luminozitate si capteaza privirea Incerc sa revin cu o poza mai buna.


Countryside - aici m am jucat pur si simplu. Din resturi ramase am creat acest quilt , destul de mare, dupa un pattern personal. L am desenat , colorat si apoi transpus in quilt. L am dorit putin altfel l, cu elemente supranaturale, nor care are fata umana  de ex, luna si soarele in acelasi moment- l-am dorit in genul picturii naive. Nu stiu cat mi a reusit dar m-a relaxat si distrat grozav:) inca nu este expus pe Etsy dar o voi face pentru a testa reactia cumparatorilor. Casuta bunicilor mei , de ex, a fost cumparat in ciuda pretului lui destul de mare; si reprezinta tot ceva traditional ca si acesta. 

Daisies and Poppies field- un quilt pictat in intregime; pe panza de bumbac bine intinsa am folosit acrilicele si imaginatia si am pictat ceea ce se vede. Nu exista aplicatii si nimic altceva; cu exceptia free quiltingului aceasta este o pictura quiltuita:)  A fost vandut si a plecat impreuna cu "childhood memories" si " firul ariadnei" in Canada.
Cam atat pe moment ; in faza finala am un fiber art quilt pictat, stampat, vopsit , quiltuit, cu mult embellish, cu elemente de toamna.
Sper sa il termin astazi si sa apuc sa il expun in magazin si pe blog.

Pana atunci , va doresc numai bine si va multumesc inca o data pentru mesajele si vizitele pe care mi le-ati facut. Mi-au prins bine si m-au sustinut tare mult incurajarile voastre.
Pe curand!