Acasa

Acum ceva timp promisesem ca voi aduce impresii din Romania; insa recuperarea dupa episodul Schiphol si chiar o vacanta oarecum dificila , din cauza copilului, a fost mai grea.
Ar fi multe de spus despre ceea ce am gasit acolo,dupa trei ani de stat in State. In orice caz , nu voi incepe cu aspectele negative.
Trebuie sa se inteleaga un lucru: Romania nu este cel mai rau loc de pe planeta privind aspectul civilizatiei, curateniei , etc. Fiecare tara are "uscaturile ei" asa ca haideti sa vedem lucrurile asa cum sunt si sa nu mai blamam tzara pentru ca de fapt ea, tzara, nu are nimic de a face  cu viata grea pe care am gasit ca o duc confratii mei acasa...nu vorbim deci de politica. Insa stiu clar ca legile acolo nu sunt legi si ca totul pare a fi un haos. Dar nu e chiar asa.

In lungile mele drumuri prin tara, atat cat mi a permis timpul, am descoperit, in ciuda crizei si lipsurilor, o Romanie mai curata, mai moderna (poate prea moderna pt gustul meu) , am descoperit sate cu tarani gospodari , activi, cu case noi, mari , pline de flori , mai toate ingrijite , mai ales ca eram in perioada Pastelui si mai toate geamurile straluceau placut si vesel in lumina soarelui generos din luna aprilie.
In ciuda saraciei oamenii , cei mai multi dintre ei , si au pastrat optimismul insa fara a cadea in acel optimism exacerbat comun cu ignoranta si cateodata cu mania.... nu, oamenii si au pastrat starea de speranta spre mai bine in ciuda evenimentele sociale si mai ales economice si politice cu care se confrunta tzara.
 Astfel , Sfintele Pasti au fost minunate, toata lumea a uitat de ceea ce o nemultumea si am avut parte de o sarbatoare autentic crestina, asa cum o doream si careia i am simtit lipsa atatia ani.
Poze inainte de Paste, in comuna Varbilau ; oamenii prinsi in febra cumparaturilor sau pur si simplu impartind impresii de peste zi

valenii de munte..un orasel pe care il ador

Primul loc in care am ajuns, a fost satul in care locuiesc parintii mei, undeva in judetul Prahova,pe langa Slanic.
Am regasit acel familiar  amestec de arome in aer, acea caldura primitoare in atmosfera , lucruri care mi au lipsit enorm. M a impresionat efortul celor dragi de a ne face o primire cat mai frumoasa , o sedere cat mai relaxanta si primitoare in ciuda eforturilor lor , caci sunt oameni in varsta; si nu este usor sa ai zilnic la masa, timp de o saptamana, 14 persoane !
Nu va spun cat de minunat si ce noapte binecuvantata am avut dormind in casa parinteasca, asezata intre dealurile subcarpatice, intr-o liniste primordiala si senina.....!
In dimineata imediat urmatoare, in timpul in care Karina ne scutea doua ore de urlete si toanele specifice acomodarii, am inspectat bucata cu bucata orice coltisor din curte; stiam ca voi ramane curand doar cu amintirile....
Am regasit aceeasi casa parinteasca, primitoare, cu gradina inca inghetata (spre furia neputinciosa a tatalui meu care ar fi dorit sa gasesc gradina eventual inflorita..in martie!) , stupii de albine harnicute in plina activitate, copacii inmuguriti , in urmatoarele zile deja cu flori, un soare cald si bland peste dealurile cu forme sinuoase.Atmosfera era cea cunoscuta si ceea ce m a impresionat si uimit tare mullt este faptul ca am avut sentimentul ca as fi fost plecata din tzara doar trei zile...curios ....

Stupii..

"sezatoarea" de seara..ce mult mi au lipsit aceste momente

Bunicul si nepoata

Apus de soare peste sat..

Urmatorul loc pe care am dorit sa l vizitez la inceputul sederii mele acolo a fost satul in care am copilarit si pe bunicii mei dragi , la locul lor de odihna vesnica.
Satul Baldana ramasese in memoria mea un sat de oameni simpli, cu casute mici , batranesti, foarte curate si primitoare, pline de flori pe la geamuri , in gradini, cu multi copaci prin curti, atat de mari incat casele abia de se zareau , vara, sub bogatul frunzis al lor....un sat linistit, arar tulburat de zgomotoasele masini de pe sosea, cu campuri intinse sub un soare bland ...asta e imaginea care o aveam despre locul care mi a incantat copilaria....din pacate am gasit altceva ...in afara de faptul ca am gasit o curatenie desavarsita, lucru foarte bun si dovedeste harnicia localnicilor, in locul acelui sir de casute familiare , pe care le stiam, am gasit vile...niste case mari, urate, lipsite de traditionalul nostru, cu un spatiu excedentar inutil , cu un design de un gust indoielnic si nicidecum pastrand ceva autentic, o amestecatura de arhitectura nu stiu de unde venita contrastand neplacut cu peisajul senin si natural al zonei...adica un mare kich! Nu am reusit sa identific casa care se inalta acum pe locul unde altadata era casuta bunicilor mei! am cautat , m am invartit, am banuit dar nu sunt sigura ca gasit acea casa...insa am recunoscut dudul din fatza curtii si din care ma infruptam copios de cate ori imi faceam vacantele acolo:)
Ulitza copilariei mele...talpile mele de copil au batut aceasta poteca de zeci de ori pana la coopoerativa sateasca , sa cumpar bomboane cu lapte..Din tot ceea ce a insemnat locul meu drag nu a ramas decat acest dud din fatza casei(o casa straina acum)

campia din spatele casei( a fostei case ,)....mereu am fost fascinata de ea..nu stiu de ce

Dragii mei bunici...sunt de neinlocuit....

Urmatorul lucru care m a intristat este faptul ca acum, satul Baldana e un loc foarte aglomerat pe sosea. Tiruri mari la tot pasul, un trafic infernal si zgomotos (satul e la 30 km de Bucuresti) care tulburau linistea primordiala din atmosfera....nimic mai neplacut decat sa constat ca "civilizatia" si a intins tentaculele otravitoare pana acolo...
Singurul loc unde am regasit linistea specifica satului este locul unei odihnesc bunicii mei; de fapt pentru acel loc am batut mii de kilometri....de ce? pentru ca acolo am gasit singura fotografie existenta , cu ei, pe stalpul de la mormant...nimeni din familie nu a pastrat poze cu ei sau le au ratacit.Acum ii am , aici langa mine si sunt fericita:).
Am incercat sa fac mai multe poze in sat, incercand sa localizez locuri cunoscute dar am renuntat..satul e transformat total..numai campiile care il inconjoara au ramas aceleasi ....intinse si imbratisate vesnic de un soare bland si patern....

Urmatoarea locatie a fost Targu Mures, locul natal al sotului meu.

Un oras de marime medie, curat, foarte frumos,un oras in care traditionalul , modernul si istoria se regasesc intr o imbinare armonioasa. Un loc in care m am plimbat cu placere, zilnic cat am stat acolo, descoperind zi de zi stradute ascunse cu magazine mici , pline cu obiecte de anticariat, cu case foarte curate si inflorite pe la geamuri, strazi la fel de curate, pline de viata.

Cata animatie...:)

 Un oras in care mi-ar placea sa locuiesc permanent pentru ca imi da confortul ca sunt in siguranta; urasc orsele mari in care te pierzi.

Alte locuri vizitate au fost manastirea Zamfira, monument istoric deoarece este pictata in intregime de Nicolae Grigorescu. icoana Maicii Domnului de langa altar e superba...Fecioara pare vie si din orice colt ai privi icoana ai senzatia ca esti privit ; im plus zambetul ei este minunat si cateodata pare a-si schimba fizionomia ..de aici iluzia ca esti privit cu mustrare duioasa, cateodata...
Nu am facut decat trei poze si acelea in fuga pentru ca fotografiatul in incinta bisericii este interzis. Recomand cu caldura vizita la manastirea Zamfira; picturile sunt superbe iar locul e incarcat de seninate spirituala, liniste primordiala si evlavie....un loc magic.

Sfintele Pasti l am facut la manastirea Antonie cel Mare, o manastire de calugari. Am avut parte de o slujba autentica si de emotii pe masura evenimentului....nici o sarbatoare de Paste sau Craciun nu este ca acasa nicaieri in lume; cel putin pentru mine.

masa traditionala de Paste

Ritualul crestin; ciocnirea oualelor

"Baia" ritualica in prima dimineata de Paste

Apoi o incursiune la Corund, de unde am achizitionat cateva blide artizanale , cu maiestrie lucrate; pacat ca nu se mai folosesc si nu prea se cumpara aceste obiecte. Poze din zone in curand pentru ca sotul meu nu a descarcat pozele din aparatul lui foto.

Cateva poze pe drumul prahova - targu mures

Pozele sunt multe; dar spatiul e destul de limitat asa ca am triat din ele.

Cam aceasta a fost, in mare vizita acasa.
Nu am reusit sa ajung in Bucuresti si nu deci va pot da nici o parere personala despre ce este acolo in acest moment.
 Insa , per ansamblu, am gasit o Romanie care se straduieste sa se alinieze la standardele de civilizatie cerute, chiar daca mai greu dar o face, o Romanie curata, primitoare, cu "uscaturile " ei dar si alea sunt peste tot. De exemplu, in Amsterdam exista acele trenuri care circula in tot orasul pornind de la aeroport si mergand in diferite directii. Deci Amsterdam....nu va pot descrie cata mizerie am gasit in acele statii de tren-metrou! A fost de neimaginat ceea ce am gasit acolo si nu as fi crezut vreodata: peturi aruncate la orice colt, hartii ghemotoc si ambalaje de produse de te impiedicai de ele, pahare de plastic , tigari la orice pas aruncate, toate acestea in cantitati considerabile,gresia in incinta statiei se vedea ca nu mai vazuse apa de multa vreme...imi pare tare rau ca nu am facut cateva poze dar mi a fost jena de miile de calatori care treceau pe langa mine si nu as fi vrut sa ii jignesc , aratandu le ca ma intereseaza mizeria din jurul lor....asa ca am renuntat dar rau am facut.
As fi avut o dovada clara ca, Romania nu este cea mai murdara tara din Europa sau din lume cum avanseaza unii ideea...se poate si mai rau! si credeti ma caci nu am vazut atata mizerie in tara cat am vazut in acele statii de tren...inimaginabil! Si totusi e Amsterdam....

M-am reintors in tara pustie si monotona ducand cu mine amintiri placute(exceptand toanele de acomodare ale Karinei), incarcata cu vibratiile natale si mult mai linistita.
Asa cum v-am mai spus ar fi multe de povestit insa nu mi permite timpul si spatiul sa o fac.
Un lucru, insa, il stiu cu siguranta: nimic si nimeni nu imi va schimba opinia si decizia de a trai in Romania. Cu tot pitorescul si frumusetea specifica zonelor, cu toate neajunsurile si greutatile vietii de zi cu zi Romania ramane un loc fascinant pentru mine si in primul rand inseamna ACASA.

Am privit cu tristete , din avion, imaginea indepartata a locului natal , si imbratisand-ul cu privirea inrourata in amintirea clipelor petrecute acolo, nu am putut sopti decat: "Romania, te iubesc"