Cand speranta este tot ce ai acum

 Final de ianuarie olandez. Zi posomorata, cer pudrat cu funingine , umezeala salcie ce imi pune la incercare incheieturile trupului si ma trimite major in stare de toropeala. E buna si toropeala insa ,la mine dureaza cam de mult. De o luna alerg sa legalizez statutul meu in Olanda pentru a putea avea dreptul sa lucrez aici. Lucrurile au mers lin, curgator, nu am avut niciun impediment birocratic. Insa jobul promis nu s a materializat inca. Din pacate.

Ma vad ratacind pe strazile orasului, printre case caramizii si gri ce privesc  spre mine cu ochii lor de geamuri largi si prin gandurile razlete si independente care imi  asalteaza mintea.  Nelinisti, intrebari, posibile raspunsuri, griji si indoieli, toate se imbulzesc deodata sa mi aduca aminte ca sunt prea relaxata in acest moment. Dar am invatat sa le ignor si sa prioritizez doar pe cele care imi dau confort. Caci astfel, cum as putea sa trec peste perioada asta lanceda si monotona, fara un capat care sa l vad  ? 

Nu este totul cum ne dorim si cum visam . Nu merge totul ca pe roate si cateodata trebuie sa asteptam ca sa vina timpul pentru fiecare dorinta , sa se materializeze. Insa pentru asta trebuie rabdare. Si mie mi a cam disparut. In lupta inegala cu timpul nu castigi. Mai bine negociezi si ii lasi partea lui din joc in timp ce tu faci cartile.

Pentru ca nimeni nu castiga in lupta cu timpul. Putem doar sa ni l facem aliat incercand sa traim frumos fiecare zi, sa dam sens  oamenilor si momentelor din viata noastra.

Si nu putem face asta traind zi de zi in nelinisti, griji, indoieli si temeri. 

Singura, speranta este cea care face ca timpul sa nu ne treaca in van , este cea care ne tine ancorati in universul nostru personal, oricat de zguduit ar fi acesta.

E timpul cu mine insami. Trebuia sa vina si intalnirea aceasta. Eu cu mine. Si ma scutur de indoieli si neputinte zambind timpului si acceptand provocarile cu sperànta. Si cu multa rabdare. 

Ignoranta , un mod de viata

 De ceva timp ma bantuie vidul creativ si simt cum incep sa ma simt ca un robot. Nu stiu ce poate fi de vina- daca caut o vina- insa, banuiesc ca problemele administrative ale casei, de zi cu zi, au blocat creativitatea la un punct zero, periculos de scazut. Adica nu simt nimic, nu am nici o idee ce as putea picta sau lucra. Si nu pentru ca am epuizat subiectele, ci pentru ca sunt dezamagita, descurajata, nemotivata si cum vreti voi. Din n motive...

Lipsa interesului pentru arta, la noi in tara, m a socat si m a blocat. 

Oamenii nu inteleg un proces creativ; un obiect gandit si creat de un artizan nu are nici o semnificatie pentru ei. In Romania, din pacate, gusturile sunt dictate de opinia turmei, de snobism, de firme de moda si deloc de munca unica a unui artizan sau pictor. 

Reproducere a unui tablou de Van Gogh

De cand m am intors in tara, mi s a cerut sa pictez subiecte ca peisaje de munte, pictura moarta cu vaze si flori, portrete in carbune dupa fotografii de familie ( vesnicele ipostaze de grup..). Nimeni nu a cerut nimic original, pentru ca foarte putini in tara asta cunosc ce inseamna creativitate, idei originale , adica "an open mind" sa poti accepta si alte stiluri decat cel pe care l cunosti din apartamentul tau, care troneaza pe jumatate de perete.

Tot ce am lucrat in ultimii ani au fost lucrari care s au vandut in State, Israel, Marea Britanie, Germania si Grecia. 

In ceea ce priveste quiltul, situatia este aceeasi. De n ori m am trezit intrebata " Da` tu porti o geanta din carpe?" Vezi, Doamne, daca nu scrie Gucci sau alta firma pe ea este doar o carpa! Doar o carpa vad dragele de ele...probabil din cauza creierului lor moale si intins ca o carpa...

Tablou textil lucrat in tehnica applique 

Concluzia. Interes scazut in arta oricare ar fi ea. Lupta pentru a achizitiona valori indoielnice in vederea unei alinieri la normele de grup...altfel pari o ciudatenie. 

Si in continuare lucrurile nu merg bine. Nu prevad acestui popor ignorant un viitor in deschiderea catre arta si frumos , catre creativitate artistica si originalitate. Deocamdata suntem niste biete copii, imitand orice ne vine din alte tari si adaptand la stilul nostru. Adica un kitsch.

Si ca sa nu inchei intr-o nota plina de amaraciune, cu toate ca starea mea asta reflecta in acest moment, va prezint cateva dintre lucrarile unui pictor naiv , din Rusia, Dmitry Bukhrov. Artistul declara ca nu are studii de specialitate si nici nu crede in asa ceva, atat timp cat picteaza cu sufletul imagini venite dintr o lume deja pierduta pentru generatiile de azi si cele care vor veni.

Pentru mai multe informatii : http://www.arthit.ru/naive/0065/naive-art.html

Zi creativa va doresc!

Poveste de iarna cu Sfantul Niculae

(povestita de bunica mea care a trait povestea <3)

"Mamaitza, mai spune-mi inca o data despre mosul acela coborat din munti....ma uitam rugatoare catre chipul bunei mele, un chip bland dar hotarat.
Mamaia se uita la mine , isi impatureste batista si incepe a-mi povesti, a nu stiu cata oara ,intamplarea petrecuta cu multi , multi ani in urma.
"Era pe iarna asa, pe la inceput, intr-o seara.. Era patru decembrie..si noi eram saraci, cu trei copii, pe vremea ceea nu era usor...tact-tu sa fi avut doi-trei ani.Era o zapada maaare si un ger...facusem focul in soba si numai ce aud cainele latrand. Cineva era pesemne la poarta."
Priveste in poala la batista care o framanta in maini.Pe chipul ei momentul de atunci a ramas intiparit cu aceeasi intensitate care a avut-o la vremea lui trecuta.
"Si ma duc la poarta...cand ajung , ce sa vezi, un batran, cu toale simple pe el si albeeee de-ti lua ochii,iar pe umeri avea o blana de mieluta. Avea mosul o barba mare si atat de alba... Si imi spune: Femeie buna, ma poti gazdui pana maine dimineata ? am coborat oile de la munte si acum ma duc spre casa dar e prea frig sa pot sa mai merg acum." "Sigura ca da, i-am spus si i-am deschis poarta. Si era o zapada maicaaa...de nici cainele sa-l lasi pe drum daramite un om batran."

Mamaita is trage spre spate basmaua cazuta pe ochi si cele cateva fire albe , razmerite ,sunt asezate cuminti la locul lor, sub batic.

"Si apoi? ce a urmat mamaie?"

Ca si cand mi-ar fi povestit pentru prima data intamplarea , isi roteste privirea prin odaie si ochii i se opresc la singura icoana pe care o avea in casa: cea a Sfantului Niculae.

"Apoi l-am poftit in casa, dar i am zis: Mosule, noi suntem oameni saraci, am doua odai insa numai una are soba...cealalta e de buna, vara. Nu i nimic surioara, imi gasesc eu un loc unde sa ma asez in odaita voastra. Si a scos, maica, dintr-o desaga o bucata mare de branza si o paine rotunda si mi a zis: Da la copii branza si painea . Apai noi nu avem decat ceva mamaliga cu cartofi copti...mare saracie era maica, mare... . Da-mi mie mamaliga si cartofii si voi mancati branza cu paine. Si uite asa, am mancat cu totii, in tacere , dar nu inainte ca mosul sa se roage de inceperea cinei. Si apoi , i am zis, mosule , dormim noi cu copiii pe jos ca nu se cade sa te las pe dumneata sa dormi pe jos...Nu a vrut in ruptul capului, maica; nu si nu el doarme pe jos. Si ne puseram sa dormim...numai ce-l vad pe mos ca se duce intr-un colt al odaii si sta si se roaga...si sta, si sta..Apoi, cand am zis ca a terminat si s-o culca, incet, fara sa se auda un zgomot s-a mutat in alt colt al odaii si iar ruga, tot atat ca in primul colt. Si toata nopticica asta a facut, maica, pana la patru dimineata , in cele patru colturi de odaie! Apoi s a pus de a dormit o ora, dupa care m-a trezit si mi-a spus: Femeie, eu tre` sa plec de acum. Multumesc de gazduire si Domnul sa va aiba in paza! Am iesit dupa el sa l duc pana la poarta si ce sa vezi..!Ningea cu niste fulgi maaaaari, asa de frumosi erau, mamica, dar un intuneric gros...ca de, era cinci dimineata. Cu pasi rari mosul a pornit pe poteca inzapezita.. era un geeer de scartaia zapada sub talpi..Si in timp ce ma uitam dupa el , asa cam pe la Costandina la poarta, vedeam cum incet, incet pasii lui nu mai atingeau zapada pentru ca usor , usor se inalta...Da, maica! Se ridica de pe poteca!.La casa lui Gica lui Dragan, brusc a disparut.."

"De ce a disparut , mamaie?" intreb eu. " Eeeei, maica, eu cred ca ala a fost Sfantul Niculae, prea mult s-o rugat toata noaptea...l-a trimis Dumnezeu ca eram oameni saraci dar cinstiti"

Apoi tacu. Ochii ei mari priveau cu evlavie , ridicati spre mica icoana inegrita de fum a Sfantului Niculae.

"Acela a fost Sfantu` Niculae, maica, sa stii...el a fost."

Winter story with Saint Nicholas (told by my grandmother who lived the story)

"Grandmother, tell me once again about that old man coming down from the mountains .... I was looking askance at my good face, a gentle but determined face.

Grandmother looks at me, folds her handkerchief and starts telling me, I don't know how many times, the event happened many, many years ago.

"It was at the beginning of winter, in one evening. It was December 4th .. and we were poor, with three children, at the time it was not easy ... your father had for two or three years. It was a light snow and a frost ... I had made the fire in the stove and just to start to hear the dog barking. Someone was at the gate. "

She looks at the lap to her hard worked hands. By her face the moment from the past remained  with the same intensity that it had in the past.

And I go to the gate ... when I get there, what to see, an old man, with simple clothes on him and they were so white to take your eyes, and he had a lamb fur on his shoulders. He had a big beard and was so white ... And he says, Good woman, can you host me until tomorrow morning? I have lowered the sheep from the mountain and now I return home, but it is too cold to go now. "" Of course, yes, I told him and I opened the door. And it was a snow, dear ... no dog to leave on the road, especially a human

Grandma pulls the fallen head kerchief over her eyes, and the little white hairs are neatly placed to their place, under the head kerchief.- And then what happened , grandmother?

As if for the first time she told me the story, grandmother turns her eyes around the room and her eyes stop at the only icon she had in the house: that of Saint Nicholas.

Then I asked him to coming in the house, but I said: Old man,  we are poor people, I have two rooms but only one has a stove ... the other is good, in summer. It`s doesnt matter, my sister, I will find a place to sit in your room. And he pulled out from his saddlebag a large piece of cheese and a round loaf  and he said: Give the children bread and cheese. Old man, we only have some baked potatoes and polenta ... great poverty was, dear child , terrible one.... Give me the polenta and the potatoes, he said,  and you all will eat cheese with bread. And look, we all ate in silence, but not before the old man was praying for dinner.

And then, I said to him we sleep with the children on the floor because it doesn't fall to let him to sleep on the floor ... He didn't want at all, dear; no and no, he does sleep on the floor. And we were going to sleep ... only when I see the old man go to a corner of the room and stay and pray ... and pray, and pray ... Then when I thought he finished and went to sleep , slowly, without hearing a noise, he moved to another corner of the room and again he prayed, just as in the first corner. And all this night he did, dear, until four in the morning, in the four corners of the room! Then he went to sleep for an hour, then he woke me up and said, Woman, I have to leave now.Thank you for hosting and the Lord can keep you safe! I went after him to take him to the gate and see what!It was snowing with big snowflakes, they were so beautiful, dear, but a thick darkness ... it was five a clock in the morning. With rare steps, the old man started on the snow-covered path; beneath his soles the snow was cracking and then easy he started to rise to the sky .... easy , easy. He rose from the path under my eyes! Near Gică Drăgan's house suddenly he disappeared. "Why is he dissapeared, grandma ? "I'm asking." Well, dear child, I think he  was Saint Nicholas,he prayed too much all night long... God sent him to us because we were poor, but honest people. "

Then she was quiet. The big her eyes looked with godliness, looking up at the small, black smoke icon of St. Niculae.

" It was Saint Nicholas for sure , dear child, ... the saint of the children.

Celui mai iubit dintre pamanteni

Priveste la streasina casutei mici din chirpici, in care au crescut trei generatii de copii , casa ridicata de mainile lui mari si brazdate de urmele luptei cu viata.... Mai are burlanul ala de facut care tot se rupe de atatea carpeli ; " cand o sa vina leafa... ", isi zice.
-Ioano. Fai , Ioano! ai dat la copii sa manance?
- Pai au mancat , Dobrica, ceai cu paine , pupa-le-as lor talpile ...sa le pun apa la incalzit si sa aduc ligheanul de afara ca acu` se inopteaza...
- Fetele mele, fetele mele...zambeste cu duiosie tinandu-le pe fiecare pe genunchii lui....
-Cand oi muri mai veniti voi sa ma vedeti , tataie? sa -mi aduceti o floare? -Venim , tataie, cum sa nu venim?!
-Nu mai veniti voi ,tataie....nu mai veniti ..si mana lui mangaie capetele carliontate ale fetitelor nedumerite in timp ce pe chipul lui bland se asterne un zambet amar de resemnare si tristete..
- Nu mori tu , tataie! tu nu o sa mori niciodata! nu te lasam noi sa mori!

Se lasa seara peste linistea primordiala de la inceputul lumii...ca un ritual , in acelasi mod firesc in care se misca de sute de milioane de ani, soarele isi arunca ultimele raze palide peste lumea mirifica a satului. Inca o zi pleaca...si altele vor pleca la fel..
"Ioano, ma duc sa ud gradina ca s-a lasat arsita acu` ."
"Du-te , Dobrica, du-te."
Si s-a dus.....

Au trecut 37 de ani de atunci....cararea cimitirului s-a acoperit de iarba inalta....ele au uitat sa mai mearga..distanta a omorat puterea de a ajunge la acea carare..prinse in vartejul ametitor si obositor al vietii fetitele de atunci au ratacit drumul ....

"Nu mori , tataie; tu nu o sa mori niciodata. Vei trai pentru totdeauna in sufletul meu... eram, insa, prea mica sa stiu sa spun asta atunci.."

Handmade versus productia in masa

Astazi as vrea sa vorbesc despre handmade. Despre produsele artizanale si despre creatorii lor.
Avand ocazia sa locuiesc cativa ani in vest, unde handmade-ul este foarte apreciat si sustinut, am invatat care este diferenta intre un astfel de produs lucrat manual si un produs similar executat intr-o fabrica (cel mai adesea din China).
 Iubesc sa lucrez tot felul de obiecte decorative si functionale in acelasi timp, din panza, cat si pictura pe care o practic mai rar. Asa ca in timpul sederii mele in State am invatat sa confectionez tot felul de lucrusoare din panza cu specificatia ca marea mea iubire sunt papusile si jucariile din materiale textile.
 Si acum vine comparatia pe care o fac in ceea ce priveste lucrul de mana.Fiecare papusa (si orice alt obiect creat manual) este unica prin faptul ca in crearea ei artistul isi pune tot sufletul, toata creativitatea si priceperea pe care le are. Fiecare papusa e gandita si "simtita" astfel incat la final rezultatul este un produs de suflet, unic. Nici o papusa (si iar ma repet. orice lucru creat handmade) nu este la fel. Particularitatile apar din designul papusii, al materialelor folosite, a rolului pe care obiectul il are in general. Papusilor si jucariilor fabricate in fabrici. pe banda rulanta, le lipsesc unicitatea si originalitatea. Cu toate ca piata jucariilor este foarte variata in vest, oamenii continua sa creeze si sa lucreze papusi textile , din materiale noi inclusiv materiale reciclabile.

 In State, reciclarea este incurajata si folosita intensiv. Atat timp cat o bluza bine purtata nu ne mai este de folos, panza ei se poate refolosi la crearea unor alte lucrusoare. Nimic nu se pierde totul se transforma :). Tot acolo, aceste produse isi gasesc clienti oricand, oricat de multi artizani ar fi. Este drept ca magazinele lor de mercerie sunt de fapt magazine de marimea unui supermarket in care gasesti orice lucru de de care ai nevoie, incepand de la materiale textile , ustensile de lucru pana la carti de handmade.
Asa arata JoAnn, magazin reprezentativ din Statele Unite:

Ca o paranteza, JoAnn este unul din putinele lucruri pe care le regret, Din Statele Unite.

Iata ce se poate face dintr-o pereche de jeans vechi: o pernuta decorativa superba,pentru camera unui copil. Se vede cum artizanul a si- a folosit creativitatea folosind elementele din vechii blugi pentru a crea design-ul nou. O placere de privit!
Sunt foarte multe lucruri de spus despre handmade si vom mai povesti in alte dati, insa va rog, inainte de a arunca sau baga pe foc (cum fac si au facut vecinele mele cu stergarele traditionale din stramosi) orice lucru textil, reciclati-l! Luati nasturii, fermoarele si creati din materialul ramas lucrusoare utile si decorative.Nu veti stii cand veti avea nevoie de un fermoar sau nasturi :)

Revenind la subiect, am ramas cu un gust foarte amar venind in tara......handmade-ul nu este apreciat, cautat, ba mai mult este asociat cu saracia! (?)
La noi, daca un lucru nu este nou, cu etichete cat mai multe si avand in spate o firma cu nume pompos atunci e de ocolit. Nu avem o cultura a craftului si nici a reciclarii insa nu e tarziu sa ne-o insusim.
Am creat in State gentute textile in ce design mi-am dorit..toate au fost vandute. Am facut papusi textile; s-au vandut.

Orice lucru handmade creat cu gust isi gaseste client
La noi nici vorba. Din pacate snobismul ne caracterizeaza in mare parte.
De aici si lipsa de creativitate si initiative in viata noastra.
Atat timp cat cultura si educatia nu vor fi sustinute de stat , mai ales prin crearea de obiective care sa dezvolte gustul pentru arta si frumos, vom fi doar niste snobi care vor aprecia doar ceea ce apare pe piata si ni se impun ca asa zise "valori".
Oricum, eu voi crea in continuare cu speranta ca poate voi inspira alte persoane care vor incepe sa lucreze si sa aprecieze handmade-ul.  Si cand te gandesti ca nu ai nevoie decat de o masina de cusut, ace, ata si foarfeca , plus cateva obiecte reciclabile ca sa creezi ceva nou, util si frumos :).
Pe curand!
Sa aveti o saptamana creativa!💙

Ultimele lucrari; I am back

Nici nu stiu cand au trecut 3 luni de munca; m-am implicat in noul meu program de viata care m-a absorbit in totalitate, nelasandu-mi loc si timp pentru multe alte activitati in viata mea pe care mi le doresc permanente.

Doresc sa va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje intre timp si sa imi cer iertare pentru ca nu am reusit sa va raspund cum as fi dorit.

Stiu ca promisesem un articol despre noul meu loc de munca si relatiile dintre angajati insa , dupa un studiu practic , zilnic, la fata locului am constatat o evidenta clara ; pe cat e de clara pe atat de banala : oamenii si relatiile umane in general sunt peste tot , identice. Ceea ce difera este doar limba.
Cu aceasta concluzie cred ca am reusit sa sintetizez ceea ce ar fi trebuit sa scriu intr-un articol.
Aceleasi sentimente de apartenenta, deschidere sau respingere umana, cat si comportamente specifice se intalnesc si aici cand apari pe firmamentul unui nou loc de munca. Aceleasi barfe , rautati sau din contra, apropieri si empatii am intalnit si aici. Nu difera cu nimic fata de alte locuri din lume. Ceea ce diferentiaza este faptul ca toate acestea se desfasoara la un nivel mai mult sau mai putin elevat de comportament. Adica aici poti fi respins de grup cu un ranjet sclipitor si rece pe fata care te poate deruta daca nu cunosti cat de putin psihologia acestui popor.
Exista si aici (si destul de pregnanta ) starea de anxietate legata de siguranta locului de munca...si ma refer la colegii mei americani care trec prin aceleasi angoase prin care trece un imigrant .
Imigrantii, si as dori sa subliniez ca este constatare din realitate -  imigrantii, de orice nationalitate, nu sunt bine primiti nicaieri; cel putin pentru inceput. E acel fenomen de care vorbeam odata .." dupa ce ca nu avem noi locuri de munca ce mai cautati si voi aici..?"
 Un amanunt, cei care doresc sa ma contrazica in mod agresiv, asa cum s a mai intamplat am sa ii rog sa ocoleasca mai bine acest blog; nu sunt adepta imigrarii, a denigrarii tarii de origine, a ridicarii in slavi a statului american si a vietii pline de sirop de corn si sare cat cuprinde de aici....nu suport si imi repugna persoanele de origine romana ,care isi fac blog si prezinta viata "atat de minunata " de aici cu atatea amanunte inutile si exagerate...e absolut jenant! Am avut neplacuta surpriza sa fiu contactata de un absolvent de teologie care m a rugat sa ii gasesc un job aici (!) cand i am spus la ce joburi se poate astepta indiferent de pregatirea lui profesionala replica lui m a uimit: "adica a cazut si visul meu american, nu i asa?" pur si simplu am fost stupefiata. Asta este imaginea pe care inca o au multi romani legata de viata in state! totul lapte si miere si asta datorita faptului ca , multi din cei care traiesc aici nu prezinta realitatea asa cum este ea.
In plus, am  colegi romani care vietuiesc aici de mai bine de 10 ani si care nu au habar de elementara limba engleza iar pregatirea profesionala nula; pentru ei este un calvar supravietuirea printre americani si ii inteleg. Nu inteleg cum poti accepta sa traiesti intr o societate , cu ideea ca vei fi acolo permanent , fara insa sa poti comunica in limba acelui popor...
 Ostilitatile se simt in "aer' si nu cad bine nimanui ; insa tot asa cum mai mentionam odata , sunt de acord cu ei. In rest, ca sa poti merge mai departe trebuie sa te obisnuiesti cu aceste ostilitati si sa intorci acelasi ranjet specific de complezenta si sa te minti ca esti acceptat. Altfel nu rezisti. Exista insa si americani care nu sunt afectati  de prezenta unor colegi de alte nationalitati insa destul de putini.
In rest , munca este munca si fiecare lupta sa isi mentina postul, adica sa supravietuiasca.
Cat despre mine , suntem obositi toti trei. Imi astept socrii sa soseaca luna aceasta sa o preia pe Karina pentru ca programul ei este complet dat peste cap ca de fapt si al nostru.
Apoi , urmeaza sa imi iau carnetul de soferi cat de curand; a avea masina in State nu este un lux ci o necesitate absolut stringenta.

In ceea ce priveste munca mea initiala, quiltul, nu a stat pe loc.
Am avut placuta si stimulanta surpriza ca o cumparatoare din Canada sa imi cumpere trei lucrari odata, acum o luna. Drept pentru care lucrez cate putin, zilnic, pentru ca magazinul este aproape gol .
Am cateva lucrari care unele s-au vandut altele sunt deja in magazin, nu multe.
Ma concentrez mult pe art quilt si incerc fiber art pentru ca implica mai multa creativitate decat quilturile clasice.

Lighthouse at sunrise - fiber art quilt, cu tenta abstracta ; am folosit acrilice, panza vopsita de mine, tifon (cheesecloth), diferite fire decorative aplicate prn couching si margelute (beads). trei scoici naturale completeaza decorul.

Tree life- un quilt foarte bine primit pe Etsy ; am observat tendinta catre quilturile colorate viu , culori aprinse indiferent de subiectul compozitiei. Este realizat din bumbac vopsit de mine, aplicatii raw edge, embellisment cu diferite fire si margele si ceva angelina fiber.

Abstract sunrise seascape- realizat din fasii de bumbac vopsit de mine, ramas din lucrari si pe care nu doream sa le arunc (urasc sa arunc orice bucatica d ematerial ramasa :); tot la fel, fire pentru embellish, margele, free quilting si ceea ce e mai important aranjarea fasiilor intr un mod in care sa reflecte efectul de perspectiva. La fel de bine primit si acesta. Poza nu este de buna calitate; in realitate culorile au mai multa luminozitate si capteaza privirea Incerc sa revin cu o poza mai buna.

Countryside - aici m am jucat pur si simplu. Din resturi ramase am creat acest quilt , destul de mare, dupa un pattern personal. L am desenat , colorat si apoi transpus in quilt. L am dorit putin altfel l, cu elemente supranaturale, nor care are fata umana  de ex, luna si soarele in acelasi moment- l-am dorit in genul picturii naive. Nu stiu cat mi a reusit dar m-a relaxat si distrat grozav:) inca nu este expus pe Etsy dar o voi face pentru a testa reactia cumparatorilor. Casuta bunicilor mei , de ex, a fost cumparat in ciuda pretului lui destul de mare; si reprezinta tot ceva traditional ca si acesta. 

Daisies and Poppies field- un quilt pictat in intregime; pe panza de bumbac bine intinsa am folosit acrilicele si imaginatia si am pictat ceea ce se vede. Nu exista aplicatii si nimic altceva; cu exceptia free quiltingului aceasta este o pictura quiltuita:)  A fost vandut si a plecat impreuna cu "childhood memories" si " firul ariadnei" in Canada.

Cam atat pe moment ; in faza finala am un fiber art quilt pictat, stampat, vopsit , quiltuit, cu mult embellish, cu elemente de toamna.
Sper sa il termin astazi si sa apuc sa il expun in magazin si pe blog.

Pana atunci , va doresc numai bine si va multumesc inca o data pentru mesajele si vizitele pe care mi le-ati facut. Mi-au prins bine si m-au sustinut tare mult incurajarile voastre.
Pe curand!

Ce am mai facut...in focurile iadului

Nimic. Adica nimic deosebit.
Imi duc existenta zilnica intre indatoririle de mama si sotie si in putinele minute libere ma ocup de partile creative ale vietii.
Nu am cusut mai nimic; mai lucrez la un goblen mititel (cel primit in dar de la Ela inca asteapta si nu stiu cand ma voi apuca de el...oricum multumesc inca o data , Ela, pentru cadou; cu siguranta ii va veni si lui randul de cusut, poate la toamna cand va fi mai racoare...)
DE o saptamana ne luptam cu iadul aici; calduri care ajung pana la 100 grade F ne tin tintuiti in casa, fara nici o sansa sa scoti nasul macar in balcon. ramuri intregi din copacii din padure cad in balcon parjolite, nici un glas de pasare nu se mai aude....paraul din padure a secat de tot, cate un firicel de apa. amortit, se mai tareste pe pietrele incinse care paveaza albia apei...nimic nu misca! nici o adiere de vant! pana si cerul parca a intepenit si nici norii parca nu mai misca....nu e o descriere dintr un roman...e descrierea atmosferei si peisajului din imediata mea apropiere sub caldurile infernale de aproape 100 F...
Combinatia periculoasa de caldura si umiditate extrema , pana la 94 %, ne a ametit si ne a invaluit creierul intr o masa groasa de aburi lipiciosi...pana si pe suflet a ajuns aceasta clima teribila...ne miscam greoi si parem atat de indobitociti incat incep sa imi explic starea generala care caracterizeaza poporul acesta...
Deci, nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge sa tanjesc sa ies afara din casa si sa nu pot iesi din cauza conditiilor climaterice...efectiv nu se poate respira!Si stau cu ochii lipiti de geam sperand intr o minune, sperand in vantul care nu mai vine si in temperaturi ceva mai suportabile. ma gandesc la un roman sf citit multi ani in urma in care oamenii erau nevoiti sa traiasca sub cupole imense care acopereau orasele pentru ca atmosfera le devenise dusman...cat de mult se aseamana subiectul cu cele ce traiesc azi! si cat de deprimant poate fi nu mai spun...
Am trait intr o clima temperata, blanda si cu vanturi , clima in care simteai ca traiesti; la momentul actual prefer ploi in fiecare zi , vanturi si chiar iarna decat caldurile astea specifice iadului...
Si , credeti ma ca nu e deloc usor sa stai 5 zile inchis in casa , intre cei patru pereti si sa stii ca nu ai unde sa iesi! indobitoceala totala!

Astazi asteptam furtuna, o temp ceva mai scazuta , la 80 grade F si descarcari electrice masive...deci , iar nu putem iesi caci nimeni nu cred ca ar iesi in furtuna , cu cerul dezlantuit deasupra..mai ales copiii...apoi de maine temp revine la "normalul" care a durat deja 5 zile si voi privi iar prin geam visand la un aer respirabil si temperaturi mai "umane"....halal trai...:(

De cusut  mai nimic. Am in lucru un quilt de perete lucrat in stilul picturii naive; asa l am dorit. Am folosit tot felul de materiale si le am combinat dupa principiul: "de ce nu?" tot asa este contruit tot tabloul.
Tema lui este vantul...cred ca devine o obsesie deja ...
Tot aceasta tema am transpus o si pe canvas cu acrilice, asa cum am simtit nevoia sa o expun.
De altfel sunt cateva tablouri pictate in ultimul timp pt ca efectiv am simtit nevoia sa ma intorc la vechiul meu hobby unde munca e mai "curgatoare", pensula se misca lejer, si nu ai nevoie de atatea instrumente ca in cazul unui quilt.
"vantul"

"Peisaj bucovina"

"Lalele"

"Tanara tibetana"

"camp cu maci"...locul unde as vrea sa fiu acum...

Mai am un tablou mititel care trebuie sa il finalizez...nu stiu cand.
Acum lucrez la quiltul folk ; sunt in stadiul in care am terminat comozitia lui si urmeaza asamblarea si quiltuitul.
Si cum vremea se anunta inca improprie vietii cred ca voi fi in stare sa termin curand quiltul avand in vedere ca altceva nu prea am ce sa fac in casa atunci cand doarme copilul.

Sper ca voi sunteti mai fericiti si respirati mai bine decat noi.
Am urmarit stirile de acasa ; intr adevar ploi si inundatii dar inca se poate respira! iar inundatiile se pot controla daca eminentele cenusii ale primariilor iau masuri din timp! Dar daca fenomenul inundatiilor se repeta an de an si nu se iau inca masuri stau si ma intreb cine dracului are interes sa se duca tara aia de rapa de tot si de ce?? pentru ca inca este, din punct de vedere geografic si climateric, o oaza pe pamant, ca de altfel toate zonele similare cu cele ale Romaniei, nu prea multe...

Costumas pentru Karina si goblen - productia slaba din ultimele doua luni-

Si totusi nu am stat degeaba dragele mele...
M -am straduit, am incercat sa o pacalesc cu desenele animate, pandeam orele serii de somn ca sa pot lucra si eu cate ceva. Degeaba...merge la somn la ora 22 cand deja si eu pic de oboseala...sau daca incercam sa lucrez in timpul zilei venea langa masina si o deconecta (masina are buton de pornire undeva unde ea poate ajunge cu usurinta) si cand imi era lucru mai drag ma trezeam in tipete si cu masina oprita:)). Acum rad dar abia ma abtineam sa nu ii altoiesc cate una la fundulet...

Insa am reusit ca in doua luni sa termin un goblen micut inceput toamna trecuta si sa ii fac un costumas de vara , bluzita si pantalon..si asta pentru ca am mai vrut sa schimb proiectele si sa nu ma cramponez de quilt, croset si alte...
Aaaa, sa nu credeti ca m-am apucat de croit! asta mai lipsea...insa aici se gasesc tipare gata pregatite pentru orice doriti sa coaseti , incepand de la imbracaminte de copii, femei , barbati si terminand cu genti , lenjerii si jucarii de plush.

Asa ca am cumparat un tipar usurel- ca sa ma obisnuiesc cu termenii de croitorie si bazele ei- si am facut costumas din materiale pe care le aveam prin casa.

Asa arata tiparele puse la vanzare in orice magazin de craft ; acesta e tiparul dupa care am lucrat

Si aici rezultatul...Karina poza cu ochii la interminabilele si arhivizionatele desene animate , Winnie the Pooh si Tiger si piglet si ..etc...cred ca le-am vazut deja de sute de ori...

Imi place combinatia de culori si imi place si cum a iesit insa...costumasul e lucrat acum o luna si ceva si acum constat , cand l-a reprobat ca i-a ramas scurta bluzita!! si acum o luna era perfect ca lungime...si eu care voiam sa il poarte prin vara:)

M-am descurcat cu explicatiile din tipare si pot sa spun ca daca respecti cateva reguli si lucrezi cateva ca sa iti intri in mana , restul e o placere.

Si ca nu ma plictisesc uitandu ma la desene impreuna cu ea, am lucrat si terminat si goblenul inceput cam demult...cu un ochi la Karina si unul la lucru

Trebuie inramat si apoi il pun in camera ei..asta atunci cand va avea una; deocamdata dormitorul e comun.
daca cineva doreste schema goblenului sa imi spuna si o postez.
Dupa cum observati nu am fost prea productiva insa mi-am promis sa gasesc o modalitate sa ma ocup constant de lucru caci altfel o sa innebunesc de atatea desene:))

In lucru: am inceput sa construiesc o caseta de bijuterii, textila bineinteles, cu un capac lucrat in broderie, paiete si aplicatii; si dantela. Sper sa il termin pana plec, saptamana viitoare si sa il postez.
Daca nu , ramane pana ma reintorc de acasa.

Va doresc sa vina primavara mai repede acolo (mai ales ca as vrea sa vad soare acasa ..) si spor la lucru si la toate cele ce doriti voi.
Pe curand!

I`m back


Dupa doua luni in care activitatea mea creativa a fost nula ma reintorc printre voi cu placere si speranta ca voi avea ceva timp si pentru blog; Karina imi absoarbe efectiv tot timpul si daca acum catva timp credeam ca daca va mai creste voi avea mai mult timp pentru hobby-ul meu ,ei bine...m-am inselat... Oricum sunt aici dar ea va ramane tot pe primul plan in preocuparile mele.


In alta ordine de idei singura noutate care v-o aduc este faptul ca pe 20 martie ,adica foarte curand, ma voi afla in avioanele care ma vor duce acasa!!!
Sunt super fericita si abia astept sa pun piciorul pe taramul romanesc.
Am atatea de vazut si stiu ca urmeaza momente unice, stiu ca voi privi locul meu natal cu alti ochi decat l-am privit 40 ani , stiu ca ma vor bantui momente emotionante puternice si sper sa le fac fatza.
Dupa trei ani ma intorc si abia astept sa traiesc timp de o luna , printre oameni, sa vad alt peisaj decat cel anost, pustiu si deprimant pe care il vad zi de zi aici.
Poate ca multi s -au intrebat de ce nu prezint ceva poze din America...o sa o fac dar va asigur ca nu veti gasi absolut nimic din ceea ce vedeti in filme sau ceea ce imaginatia poarta pe fiecare. Tocmai de aceea nu le am publicat pentru ca nu e nimic de vazut..dar o voi face ,chiar zilele acestea.


Deci, activitate creativa nula momentan :) insa ma voi intoarce in curand si la ale mele preocupari .


Pana pe curand va doresc o primavara superba si sa aveti grija de voi!

Daniela

Sarbatori Fericite tuturor!

Scoală gazdă din pătuţ

Florile dalbe,

Şi ne dă un colăcuţ

Florile, florile dalbe

Că mămuca n-o făcut
Florile dalbe
Sită deasă n-o avut
Florile, florile dalbe


Pe cand sită-o căpătat
Florile dalbe
Covata i s-o crăpat
Florile, florile dalbe


Când covata o lipit

Florile dalbe

Cuptorul nu s-o urnit

Florile, florile dalbe

Când cuptorul o pornit
Florile dalbe
Anul Nou o şi zânit
Florile, florile dalbe
Florile, florïle dalbe.

Acum, cand sufletele ar trebui sa se primeneasca sa primeasca cu bucurie vestea cea mare , a nasterii lui Isus, va doresc tuturor sa va bucurati de aceste momente unice si magice si va multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de mine in tot acest an si m-ati vizitat:)


Si nu in ultimul rand va doresc sa aveti parte de un an mai bun, chiar daca el  nu se anunta bun, insa speranta sa va insoteasca in fiece clipa iar cele rele sa va ocoleasca.
 Craciun Binecuvantat si Fericit si An  Nou mai bun si plin de bucurii!!!!

Va imbratisez cu caldura si dor de acasa pe toti!!

Daniela

Acum 42 ani

15 mai 1967..au trecut 42 ani si privesc in urma , din pacate cu regret.
Prima parte a vietii mele, a trecut luptandu-ma sa inteleg de ce altii vor sa traiesc viata lor si nu a mea si luptandu-ma sa -mi recapat sau sa-mi dobandesc libertatea personala. Si cand ma refer la liberate personala nu ma refer la cea fizica...
Au trecut urat , experiente dupa experiente din care, chiar daca am iesit cu sufletul ravasit am invatat cate ceva.
Acum 42 ani am venit pe lume si nici acum nu stiu daca am fost sau nu dorita.
Stiu doar ca as dori, poate parea imatur, dar as dori azi, sa ma pot reintoarce inapoi , acum 42 ani si sa mi traiesc viata de la inceput asa cum stiu si cred eu ca se cuvine. Imposibil. Asa este. Toti am dori acest lucru. Si toti am dori sa stim ca putem controla cursul vietii noastre daca ar fi posibil.
Si totusi , cat de imatur, de nerealist si de aberant ar suna , azi as vrea sa ma intorc inapoi cu 42 ani ...timpul trece mult prea repede ...

Bijuterii inestimabile

Am primit de la prietena mea Lori, http://lorispage10.blogspot.com/ , din Franta, aceste mici bijuterii nepretuite drept pentru care ii multumesc mult de tot pentru grija ei delicata de a-mi alina sufletul in asteptarea unei primaveri..care in sfarsit a sosit si pe aici.

Asteptam inimioara crosetata si in schimb m-am ales cu mult mai multe cadouri :) ...o cutiuta de bijuterii cu o buburuza, inimioara asteptata delicata si lucrata cu migala, o brosa cu narcise , o ratusca mica , mica de tot :) ..0 ador! ..o lotiune cu o autentica aroma de liliac! si cateva randuri scrise de Lori , pline de sensibilitate si atentie .
M-am bucurat tare mult :); Toate sunt minione si frumoase si toate sunt "semne" de primavara dar mai ales sunt semne ale unui suflet nobil si sensibil la tristetea unui seaman .


Mai jos , cadourile primite

Multumesc pentru primavara care mi-ai adus-o in suflet, Lori! A fost o surpriza foarte placuta care mi-a smuls ceva lacrimi :)...e minunat sa ai prieteni !

Si totusi...primavara... ??

Ce ne-am face oare fara socrii? sau mai bine spus ce s-ar face ei fara nepoti?? caci , cat de mare racaiala ar fi intre socrii si nurori sau gineri tot nepotii salveaza momentul...Slava Domnului ca exista socrii! Nu mai puteam de spate cate ture am facut prin casa incercand sa potolesc dorinta nestavilita de a merge pe piciorusele ei mici si curiozitatea normala a Karinei; nuuuuuuuuuuuuu! ea nu oboseste dar eu am intepenit ...de spate...na, uite ca bate la usa! Ce bineeeeeeeeeeee!!! soacra mea..."ce faci Karina....?" cu un zambet larg pe fazta. Bineinteles ca , copilul isi manifesta bucuria caci se stie iubita si mai ales rasfatata de bunica-sa.
"O iau sus si o aduc in doua ore". "Da? sarut mana...sa fii cuminte mami" . Si dispar amandoua dupa usa inchisa cu un oftat de eliberare. Al meu.


Doua ore pauza! Ce sa fac mai intai ; pai am atatea de facut ca nu stiu cu ce sa incep. In mod firesc ar trebui sa-mi pun prioritatile in fata..dar nu...pentru asta iti trebuie maturizare ...eu nu m-am maturizat ..suficient....si nici nu am de gand.Mi-ajunge gradul de maturizare pe care il am. Cu cat ma maturizez mai mult simt ca pierd acea inocenta care pentru mine este vitala..


La ce bun? La ce imi trebuie atata maturizare? Nu destul imi ocup tot timpul actionand ca un robot fara sa gandesc cateodata ce fac!?


Asa ca , in acest moment ignor si prioritati si obligatii si scriu. Ca asa am chef acum ; cateodata chiar simt nevoia sa fac lucrurile pe dos , mai bine spus , sa ies din tipare.


Si stau si ma uit pe fereastra sa pandesc primavara ...ce-o fi aia? caci aici primavara arata ciudat..nicidecum cum o stiu eu.
Mi-aduc aminte de ultima conversatie cu ai mei parinti , localizati pe o gura de rai , undeva in Valea Prahovei : "Ce faci , mamica, cum esti , la voi a cantat cucul si pupaza?" ma blochez si nu stiu ce sa raspund..mi a venit sa i zic " care cuc , care pupaza"?am si uitat cum canta exemplarele astea..."sunteti bine, mamica? " , "daaaaaaaaa, suntem bine , sarut mana. Avem din toate ce nu dorim.."Bineinteles ca asta nu am spus-o. Bietii de ei ar fi stat cu gandul ca nu avem ce pune pe masa..."dar aveti mancare, tata, cum v-a afecteaza criza economica? " (asta ma intreaba tata..) "Nu ti fa griji din astea ca aici mancarea o are si somerul pe masa..si inca o masa bogata " Si nu ne afecteaza nicicum caci trebuie sa ai ceva mai intai , ca apoi sa fii afectat.
Oare atata trebuie sa fii fericit?? Sa avem ce manca....?

Si imi tot fac planuri de dezmat, ca una ca alta, ca azi s-au anuntat 56 grade F si uite asa astept gradele...sa pot sa spun odata: Da dom`le! e primavara!


E deja ora 11:05 am ..si nici urma de acele 56...mai pe limba mea acum sunt 6 grade C....naspha. Cred ca o sa incerc sa fac altceva in curand, poate sa ma intorc la program si sa uit ca si ziua de azi va muri ca cea de ieri: intepenita in ghearele iernii ce rade dupa colturile caselor si dupa copaci.. .

Dar pana atunci va arat Cleveland "Spring" in cateva instantanee surprinse pe ici colea..adica majoritatea din balconul meu.


Pastele american....o sarbatoare a plasticului (America e tzara plasticului) si kich-ului ; cumparaturi masive pentru ca vine... Iepurasul...si atat. Oua uriase din plastic , iepurasi de aceleasi dimensiuni toate colorate cat mai pestrit ( unde esti Tu, Doamne??? Te-au schimbat pe un idol urecheat din plastic..! ) si toate trantite pe gazoanele vesnic tunse ale caselor americane....






Lupta pe viata si pe moarte..cateva floricele se straduiesc sa si faca simtita prezenta..


"ce faci tu acolo ? Ce vrei de la mine? "


Unul din "cunoscutii " mei, o fiinta absolut dezagreabila pentru mine pentru ca seamana cu un sobolan...si urasc , mi-este scarba si frica de sobolani....iac!...o creatura murdara si cersetoare..dar totusi inocenta ...




"Am nimerit bine sau nu...?" - incercari timide de revenire la viata....e nevoie de resuscitare intensa aici pentru asta..




Aseara, Noaptea ma fixa cu ochiul ei rece si critic in timp ce fumam tigara de seara..."ei si ce? Tu esti perfecta madam`?? unde-ti sunt stelele??"

Singura floare inflorita pe care o am: begonia din toamna trecuta...a rezistat cu brio unei ierni de 6 luni si se pare ca nu a intrat in depresie...

Ruga catre cer...

Si cele trei ghivece purtand in ele seminte pretioase, datatoare de viata, care imi vor incanta mie retina si sufletul si ma vor transpune in gradina visurilor mele... sper...asta daca Livingstone Seed Co. a pus in plicuri seminte adevarate si nu plastic...daca nu , adio marar, ardei iute si fasole...oare sa le ud zilnic??


Acestea fiind zise si aratate va doresc sa va bucurati de primavara.....cei care o aveti.

A surprise - "De primavara..." - o surpriza placuta

A CD gift received from Lori: http://lorispage10.blogspot.com/, a dear friend from France.
Thank you ,Lori!!
The music on CD melted my soul:
A pearl and a value of Romanian folklore - Tudor Gheorghe singing Blooming trees

http://www.youtube.com/watch?v=aJq2VAnfPtw

Lyrics:

All the blooming trees went crazy
So much spring is in the air
Walking naked through the heavens
With souls blossomed out in flower.

They bloomed out in early morning
White and soaked in scented dew
With strong perfumes from the heavens
Ripped from mystic veil anew.

All the blooming trees went crazy
And from their crazy souls
Seems that something magic happened
All together to this world.

Little birds are flying dizzy
Spilling out their floating hearts
Wandering, eternal longing
Travelers among the stars.

The green forest sways like fuddled
Not so quiet anymore
Treetops rock the moon in cradle
Like a heart in open palm.

Can’t you see my soul is flooded
With so many crazy words?
All the blooming trees went crazy
And you want me to behave???

Tudor Gheorghe singing "Spring" :

http://www.youtube.com/watch?v=cwUS7anj_Z4

Thank you , Master! You are unrivalled!

......................................................................................................................................................................
Facand o retrospectiva a anilor in care am trait aici , m-a surprins faptul ca nu mi-m adus aminte de vreo bucurie imensa in suflet , doar nasterea Karinei si atat. Zilele au venit si au trecut searbede... ca si cele de azi.
Cand esti departe de tara orice vine dinspre ea e intampinat cu bucurie si speranta...
Asa bucurie imensa am avut cand Lori, o prietena din Franta, mi-a facut cadou de Paste un CD cu muzica reprezentativa a maestrului Tudor Gheorghe. CD-ul se numeste "...de Primavara" si cuprinde melodii inspirationale si de exceptie intr-o interpretare la fel de exceptionala a maestrului.
Multumesc mult , Lori! Mi ai adus primavara in suflet chiar daca aici inca sunt 4 grade pe timpul zilei si primavara ne-a uitat....

Aici Maestrul Tudor Gheorghe cantand Primavara ( nu stiu de ce youtube nu-mi permite upload-ul pe blog al videoclipurilor...)

http://www.youtube.com/watch?v=cwUS7anj_Z4

Si una din piesele mele favorite :

Salcamii:

http://www.youtube.com/watch?v=aJq2VAnfPtw

Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?

Multumesc , Maestre! Sunteti inegalabil!