Tuesday, April 5, 2011

Karina - 3 ani

Oare cum ar fi ca totul sa mearga minunat  in viata ta, sa ai posibilitatea sa planifici si sa prevezi totul si drumul sa curga lin pe firul neintrerupt al timpului..?
Oricata capacitate de prevedere a lucrurilor as avea (si stiu ca o am caci prin nastere sunt proiectata sa calculez totul in viata mea) nu poti avea control total al evenimentelor ce te inconjoara si mai ales la situatiile in care viata te arunca.
Cand cred ca totul merge oarecum bine exista ceva care apare sa imi darame siguranta de mine si controlul; si mai ales atunci cand intr o astfel de situatie neprevazuta cu un caracter nefast  e aruncata o persoana draga si importanta, lucrurile devin si mai greu de inteles si suportat...

Karina s a nascut la sapte luni in urma unor complicatii de sanatate a mea aparute pe fondul unei sarcini tarzii.
S a dezvoltat normal si a crescut inconjurata de afectiunea care i am dat o , noi, parintii ei si cam atat.
Am scris despre socializarea inexistenta aici si nu o mai reamintesc; insa, urmarile acestei lipse se fac simtite acum; Karina are trei ani, nu vorbeste decat la nivelul unui copil de un an, nu priveste pe nimeni in ochi decat foarte rar, zambeste foarte putin pentru varsta ei, nu e spontana, nu accepta rarii copii in prezenta ei. Nu relationeaza bine iar raportul medical si psihologic au declarat o Out of her range in 5 puncte din opt care  masoara sanatatea fizica psihica si sociala a copilului....
Nu vrea sa ma gandesc prea mult la cuvantul "autism"  cu toate ca psihologul a dat ceva de inteles insa toti indicii duc la ceea ce refuz sa accept.
De  cateva luni bune alergam la specialisti (de aceea si lipsa mea totala pe blog) si am reusit sa o inscriem la un program de trei ore pe zi de preschool pentru a o ajuta si observa daca inadecvata ei dezvoltare se datoreaza mediului ostil in care traim sau este vorba chiar de autism. Deocamdata e sub observatie si va mai fi cateva luni , timp dupa care se va hotara daca e condamnata la o viata stranie sau nu...
Ceea ce e pozitiv este faptul ca a acceptat gradinita, nu a plans si se pare ca ii place , atat cat intelege ea ce se intampla in jurul ei. Insa nu poate participa activ la activitati specifice varstei ei pentru simplu motiv ca IQ ul ei este de 63 ceea ce o incadreaza in limitele unui retard mintal usor.
Nu stiu deocamdata nimic si nu stiu daca toate acestea se datoreaza izolarii si banalitatii in care traim sau unei nesanse genetice..vom vedea...insa sufletul meu cat si al sotului meu tremura in asteptarea timpului cand se va da un diagnostic...si nu e usor deloc...
Se lucreaza foarte mult cu ea acasa mai ales cat si la gradinita..si vreau sa spun ca e de lucru non stop; nu vrea sa stea singura, nu vrea sa se joace singura si situatia ei cere atentie totala si speciala..
Se fac pasi mici dar siguri' a inceput sa priveasca mai mult orice persoana (evitarea privirii este un semn de autism), zambeste ceva mai des insa toate acestea cu eforturi mari si cu timp alocat numai pentru ea , 16 ore pe zi.
Sunt dispusa sa ii aloc tot timpul din viata mea numai sa stiu ca isi va reveni si ca acest episod e doar influienta societatii bolnave in care suntem nevoiti sa traim..de altfel si specialistii cu care am discutat au fost de aceeasi parere: socializarea deficitara aici isi pune amprenta pe mii de copii sub forma negativa.
Sunt dispusa sa fac orice numai sa stiu ca nu va suferi toata viata si va fi condamnata sa traiasca sub umbra celorlalti , singura si neinteleasa...nimic nu conteaza in viata mai mult ca faptul de a avea un copil care se dezvolta normal si armonios...
Nu mi ramane decat sa sper si sa ma rog ca o minune sa schimbe totul si sa inceapa sa vorbeasca si sa relationeze normal , in limitele varstei ei...

Saturday, October 30, 2010

Ultimele lucrari; I am back

Nici nu stiu cand au trecut 3 luni de munca; m-am implicat in noul meu program de viata care m-a absorbit in totalitate, nelasandu-mi loc si timp pentru multe alte activitati in viata mea pe care mi le doresc permanente.

Doresc sa va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje intre timp si sa imi cer iertare pentru ca nu am reusit sa va raspund cum as fi dorit.

Stiu ca promisesem un articol despre noul meu loc de munca si relatiile dintre angajati insa , dupa un studiu practic , zilnic, la fata locului am constatat o evidenta clara ; pe cat e de clara pe atat de banala : oamenii si relatiile umane in general sunt peste tot , identice. Ceea ce difera este doar limba.
Cu aceasta concluzie cred ca am reusit sa sintetizez ceea ce ar fi trebuit sa scriu intr-un articol.
Aceleasi sentimente de apartenenta, deschidere sau respingere umana, cat si comportamente specifice se intalnesc si aici cand apari pe firmamentul unui nou loc de munca. Aceleasi barfe , rautati sau din contra, apropieri si empatii am intalnit si aici. Nu difera cu nimic fata de alte locuri din lume. Ceea ce diferentiaza este faptul ca toate acestea se desfasoara la un nivel mai mult sau mai putin elevat de comportament. Adica aici poti fi respins de grup cu un ranjet sclipitor si rece pe fata care te poate deruta daca nu cunosti cat de putin psihologia acestui popor.
Exista si aici (si destul de pregnanta ) starea de anxietate legata de siguranta locului de munca...si ma refer la colegii mei americani care trec prin aceleasi angoase prin care trece un imigrant .
Imigrantii, si as dori sa subliniez ca este constatare din realitate -  imigrantii, de orice nationalitate, nu sunt bine primiti nicaieri; cel putin pentru inceput. E acel fenomen de care vorbeam odata .." dupa ce ca nu avem noi locuri de munca ce mai cautati si voi aici..?"
 Un amanunt, cei care doresc sa ma contrazica in mod agresiv, asa cum s a mai intamplat am sa ii rog sa ocoleasca mai bine acest blog; nu sunt adepta imigrarii, a denigrarii tarii de origine, a ridicarii in slavi a statului american si a vietii pline de sirop de corn si sare cat cuprinde de aici....nu suport si imi repugna persoanele de origine romana ,care isi fac blog si prezinta viata "atat de minunata " de aici cu atatea amanunte inutile si exagerate...e absolut jenant! Am avut neplacuta surpriza sa fiu contacata de un absolvent de teologie care m a rugat sa ii gasesc un job aici (!) cand i am spus la ce joburi se poate astepta indiferent de pregatirea lui profesionala replica lui m a uimit: "adica a cazut si visul meu american, nu i asa?" pur si simplu am fost stupefiata. Asta este imaginea pe care inca o au multi romani legata de viata in state! totul lapte si miere si asta datorita faptului ca , multi din cei care traiesc aici nu prezinta realitatea asa cum este ea.
In plus, am  colegi romani care vietuiesc aici de mai bine de 10 ani si care nu au habar de elementara limba engleza iar pregatirea profesionala nula; pentru ei este un calvar supravietuirea printre americani si ii inteleg. Nu inteleg cum poti accepta sa traiesti intr o societate , cu ideea ca vei fi acolo permanent , fara insa sa poti comunica in limba acelui popor...
 Ostilitatile se simt in "aer' si nu cad bine nimanui ; insa tot asa cum mai mentionam odata , sunt de acord cu ei. In rest, ca sa poti merge mai departe trebuie sa te obisnuiesti cu aceste ostilitati si sa intorci acelasi ranjet specific de complezenta si sa te minti ca esti acceptat. Altfel nu rezisti. Exista insa si americani care nu sunt afectati  de prezenta unor colegi de alte nationalitati insa destul de putini.
In rest , munca este munca si fiecare lupta sa isi mentina postul, adica supravietuiasca.
Cat despre mine , suntem obositi toti trei. Imi astept socrii sa soseaca luna aceasta sa o preia pe Karina pentru ca programul ei este complet dat peste cap ca de fapt si al nostru.
Apoi , urmeaza sa imi iau carnetul de soferi cat de curand; a avea masina in State nu este un lux ci o necesitate absolut stringenta.

In ceea ce priveste munca mea initiala, quiltul, nu a stat pe loc.
Am avut placuta si stimulanta surpriza ca o cumparatoare din Canada sa imi cumpere trei lucrari odata, acum o luna. Drept pentru care lucrez cate putin, zilnic, pentru ca magazinul este aproape gol .
Am cateva lucrari care unele s-au vandut altele sunt deja in magazin, nu multe.
Ma concentrez mult pe art quilt si incerc fiber art pentru ca implica mai multa creativitate decat quilturile clasice.

Lighthouse at sunrise - fiber art quilt, cu tenta abstracta ; am folosit acrilice, panza vopsita de mine, tifon (cheesecloth), diferite fire decorative aplicate prn couching si margelute (beads). trei scoici naturale completeaza decorul.


Tree life- un quilt foarte bine primit pe Etsy ; am observat tendinta catre quilturile colorate viu , culori aprinse indiferent de subiectul compozitiei. Este realizat din bumbac vopsit de mine, aplicatii raw edge, embellisment cu diferite fire si margele si ceva angelina fiber.
Abstract sunrise seascape- realizat din fasii de bumbac vopsit de mine, ramas din lucrari si pe care nu doream sa le arunc (urasc sa arunc orice bucatica d ematerial ramasa :); tot la fel, fire pentru embellish, margele, free quilting si ceea ce e mai important aranjarea fasiilor intr un mod in care sa reflecte efectul de perspectiva. La fel de bine primit si acesta. Poza nu este de buna calitate; in realitate culorile au mai multa luminozitate si capteaza privirea Incerc sa revin cu o poza mai buna.


Countryside - aici m am jucat pur si simplu. Din resturi ramase am creat acest quilt , destul de mare, dupa un pattern personal. L am desenat , colorat si apoi transpus in quilt. L am dorit putin altfel l, cu elemente supranaturale, nor care are fata umana  de ex, luna si soarele in acelasi moment- l-am dorit in genul picturii naive. Nu stiu cat mi a reusit dar m-a relaxat si distrat grozav:) inca nu este expus pe Etsy dar o voi face pentru a testa reactia cumparatorilor. Casuta bunicilor mei , de ex, a fost cumparat in ciuda pretului lui destul de mare; si reprezinta tot ceva traditional ca si acesta. 

Daisies and Poppies field- un quilt pictat in intregime; pe panza de bumbac bine intinsa am folosit acrilicele si imaginatia si am pictat ceea ce se vede. Nu exista aplicatii si nimic altceva; cu exceptia free quiltingului aceasta este o pictura quiltuita:)  A fost vandut si a plecat impreuna cu "childhood memories" si " firul ariadnei" in Canada.
Cam atat pe moment ; in faza finala am un fiber art quilt pictat, stampat, vopsit , quiltuit, cu mult embellish, cu elemente de toamna.
Sper sa il termin astazi si sa apuc sa il expun in magazin si pe blog.

Pana atunci , va doresc numai bine si va multumesc inca o data pentru mesajele si vizitele pe care mi le-ati facut. Mi-au prins bine si m-au sustinut tare mult incurajarile voastre.
Pe curand!

Tuesday, August 3, 2010

La munca

De doua saptamani am un nou statut; sunt angajat legal in SUA; nici nu imi imaginam ca am sa ajung pana la aceasta faza dar de nevoie o fac si pe aceasta.Nu este deloc usor dat fiind ca eu nu conduc iar sotul meu si fetita mea sunt obligati sa se trezeasca zilnic la 5:30 dimineata sa ma duca la serviciu si sa vina sa ma ia la ora 14:30. Se prea poate ca va trebui sa imi iau carnetul chiar daca urasc sa sofez..
Lucrez intr un nursing home (camin de batrani). Munca este usoara, menaj usor si destul de relaxant, fara sefi stresati care sa streseze la randul lor, printre colegi americani si romani.
Locatia este foarte curata, seamana mai mult a spital, cu angajati pe masura, medici , asistente, si tot stafful necesar.
Ma gandeam acum cateva zile ca. dupa revolutia din 1989 toti doreau sa scape de "plictisitoarele" uniforme scolare.. si cat circ s a facut pe acest subiect..
Vreau sa va spun ca in institutii medicale, sanitare, scoli si poate si in alte institutii personalul (mai putin cei care lucreaza in birouri, care nu sunt multi) este obligat sa poarte uniforma. Da; exact asa cum am scris : uniforma.
Unifoma consta din pantaloni si bluza din acelasi material si de aceeasi culoare. Important este codul culorilor; pentru fiecare pozitie ocupata exista o anumita culoare: medicii au culoarea albastru inchis combinat cu putin alb, asistentele au culoarea roz si putin alb, ingrijitoarele batranilor au culoarea  bleumarin, cei care fac menajul , precum eu, purtam uniforma bleu ciel, cei de la bucatarie un grena .In plus, toti avem ecusoane cu fotografia personala si codul personal, ecuson pe care suntem obligati sa il purtam permanent la vedere.
Nimeni nu are voie sa vina imbracat dupa cum are chef si nu exista posibilitatea sa te schimbi la locul de munca pentru ca nu avem ceea ce noi acasa numim vestiare. Fiecare vine imbracat de acasa in uniforma...aceeasi regula am observat o si in spitale, cand am nascut, acum doi ani.
Deci..noi ne luptam sa dobandim libertatea acum 20 ani si sa adoptam tot ceea  ce credeam noi ca reprezinta democratia insa  am ales sa copiem aspectele nedorite ale acesteia; in America uniforma este impusa oriunde este posibil inclusiv in cele mai multe dintre scoli si totusi... nu putem vorbi de comunism in America...
Daca noua viata ni s a parut uniforma si banala in comunism , sa vedeti aici uniformizare....

Deci , am sa fiu mai rar pe blog, din pacate, si tot atat de rar voi putea sa mai lucrez sau sa pictez. Voi posta in week end ce am mai lucrat insa daca vor urma altele curand nu stiu...
Voi incerca sa va vizitez macar atunci cand imi permite timpul si Karina.Si sa mai scriu din ceea ce mai traiesc pe aici .
Si sper, ca odata avand acest serviciu voi putea reusi sa strang acei bani necesari sa ma pot intoarce  acasa in maxim doi ani; de fapt acesta este scopul pentru care am acceptat sa lucrez si sa imi stresez copilul trezindu l dimineata si sper sa fie o alegere buna.

Va doresc tuturor toate cele bune , sa aveti grija de voi si sa ne auzim cu bine.
Pe curand!

Monday, July 12, 2010

Tutorial - Tehnica aplicatiilor cu fusible web

Pentru Ortansa in mod special, care m a rugat sa ii explic in ce consta aceasta tehnica si pentru cine considera ca ii sunt de folos informatiile urmatoare, am facut un tutorial rapid privind aceasta tehnica cu elementele ei de baza.

Tehnica fusible se foloseste in aplicatii pe material. Cu ea se pot crea lucrari textile tridimensionale si nu numai.
Ea consta in folosirea unei coli (ca sa ii spun asa..) albe cu o parte lucioasa, parte care se lipeste cu fierul de calcat pe material. Nu stiu daca se gaseste si in Romania ncii nu stiu sub ce denumire; aici se numeste "Wonder-under" si mai nou au aparut si alte surate ale ei.

De ce este deosebita de tehnica aplicatiilor clasice?
Pentru ca , cu acea coala de hartie numita fusible web poti face cele mai fine aplicatii fara sa fie nevoie sa cosi aplicatia , pe margini , ca in aplicatia clasica, si fara ca marginea sa se destrame.Dar ai obtiunea , bineinteles, sa cosi si marginea.
Imaginati va ca aveti o floare de aplicat pe o carte postala de dimensiuni obisnuite. Frunzulite, petale, elemente mici care se aplica foarte greu , migalos prin metoda clasica.
Atunci apelam la fusible web care permite aplicarea celui mai mic  petic posibil de material, cu multa usurinta,aplicatia aderand perfect la materialul de fond.

Am sa exemplific:

Asa arata coala fusible web

Am indoit o aproape in doua ca sa puteti vedea partea pe care se traseaza desenul si partea lucioasa care va adera pe material.
Am ales doua materiale in culori diferite sa se distinga procesul si vom aplica o inima.
Am desenat inima pe hartie de calc sau cerata (de copt)

Materialele alese pentru demonstratie


Am asezat, apoi, foaia de fusible web peste hartia cu desenul inimii si am trasat modelul inimioarei din nou , pe partea CU HARTIE  a fusible web.

Am decupat in jurul inimii avand grija sa las 6 mm rezerva, deci pe langa linia care desemneaza modelul.


Dupa ce am decupat modelul am asezat fusible web cu partea LUCIOASA PE DOSUL MATERIALULUI din care va fi construita inimioara si am presat cateva secunde cu fierul de calcat incins
Dupa ce am terminat si aceasta etapa, am decupat inima cu tot cu materialul de care e lipita acum EXACT PE LINIA ei de contur.
Dupa decupare trebuie sa arate asa

Se dezlipeste hartia de pe spatele modelului

Si ramane modelul curat, cu margini clare si cu partea lucioasa care va fi aplicata pe materialul de fond

pe materialul de fond ales, de culoare verde, asezam inima cu partea LUCIOASA IN JOS, si presam cu fierul incins cateva secunde

Avem acum modelul aplicat pe material si putem folosi blanket stitch sau zig zag stitch pentru a l fixa de materialul de fond permanent.

Si acesta este rezultatul


Acesta este procedeul in mare parte. In cazul aplicatiilor de elemente combinate se tine cont de cateva reguli pt aplicarea lor corecta.
Eu folosesc aceasta tehnica des pentru ca , cu ea poti "picta" diverse tablouri care contin multe elemente si pe care cu greu le realizezi prin aplicatia clasica.
Singurul neajuns al acestei tehnici este ca , la un moment dat , topul quiltului care contine aplicatiile poate deveni prea rigid, teapan, datorita peliculei de lipici care fixeaza materialul.
Dar nu e un neajuns atat de important incat sa nu incerci tehnica macar odata si sa vezi ce lucruri frumusele vor iesi:)

Daca crezi ca ai nelamuriri sau mai ai nevoie de informatii nu ezita sa ma contactezi.

Sper ca ti am putut fi de folos.
Spor la lucru!:)