How to make a scrap fabric purse - Cum sa faci o geanta din resturi textile

Cum sa ne eliberam de emotii negative. Art terapie exercitiu

Un filmulet de aproximativ 3:60 minute despre cum depasim  o trauma folosindu-ne de terapia prin art.

Sper sa  va fie de folos :)

Terapie prin arta- explicatii si exercitiu - Relax your mind - DEMO

De multe ori, cand ma aflu in fata unei probleme pe care trebuie sa o rezolv insa creierul refuza sa colaboreze, apelez la terapia prin arta. Aceasta presupune ca, cu exercitii specifice, simple, sa deblochez creierul prin a-i da ragaz sa se relaxeze intr-o sesiune de terapie.

Primul exercitiu simplu la care apelez este cel prezentat in filmuletul de pe canalul meu.

Exercitiul presupune detasare totala de problema care a blocat creierul si concentrare pe ceva ce imi face placere si ma incanta. In cazul meu desenul, pictura.

Acest exercitiu face parte din categoria Relaxare ; exista si alte categorii de exercitii cu scopul de a sonda mai adanc psihicul uman si a scoate la suprafata traume vechi sau noi , cat si modul cum ne raportam la acestea. Sunt exercitii care fac parte din alte categorii de exercitii folosite in terapia prin arta.

Bazic, pe o coala de hartie de care dimensiune doriti trasati o linie pe care o modulati cum vreti voi. Apoi, folosind acuarele, carioci, pasteluri, creioane colorate , acrilice sau uleiuri, creati in sectiunile din acea linii modele care va vin in minte si care va plac.

Eu recomand,  pentru incepatori (si eu inca folosesc acest mediu) acuarelele pentru ca este usor de lucrat cu ele. Puteti crea suprafete transparente cat si opace cu acuarelele. Acrilicele si uleiurile insa, necesita o abordare mai atenta si sunt greoaie pentru aceste exercitii. Ca baza folositi, deci acuarele, apoi desenati cu carioci, markere sau creioane colorate.

Pana la urma este in functie de optiunea fiecaruia ce mediu foloseste. Nu asta este important.

Important este sa gasesti minim o jumatate de ora libera si linistita, intr-un colt retras , sa asculti in surdina o muzica care iti place, sa desenezi ce SIMTI tu ca vrei sa desenezi si mai ales sa folosesti culori care te atrag, FARA sa te gandesti daca culorile se potrivesc sau nu. Pana la urma este vorba de expresivitate si aici totul cade in zona personala.

Si foarte important: NU cream opere de arta ci invatam sa ne exprimam prin arta si sa obtinem relaxarea. Rezultatul final( desenul) este ceva personal. Important e procesul creatiei.

Atat pentru acum :)

Va urez zile creative pana saptamana viitoare!

Cecille

Cum sa faci un suport textil decorativ. Potholder tutorial video on youtube.Subtitle for english speakers too.

Salutare si un nou an fericit tuturor! ☺

Sa aveti un an mai bun, mai normal si lipsit de griji!

Aici aveti un filmulet cu un tutorial scurt despre cum facem un suport textil de prins manere, capace si sper sa va fie de folos, mai ales pentru incepatori, pentru ca prezinta metoda de baza a executarii unui quilt , indiferent de dimensiuni.

Filmuletul este pe canalul meu de youtube : https://www.youtube.com/channel/UCSCHsK-36D6EdCrmvNEQV1g

Sunt pasii de baza . Este un filmulet pentru cei novice in acest proces.

Sper  sa va placa.:)

Zile creative sa aveti! 

cecille

Vlogul, supravietuirea relatiilor sociale

 Cum m-am apucat de vlog nu e interesant de aflat. Important pentru mine este ca am inceput sa "vloguiesc" Cred ca izolarea a fost prima care si-a spus cuvantul. Apoi dorinta de a impartasi cu altii din bucuriile tale, din acele lucruri micute pe care le creezi care iti dau legitimitatea de a te simti important, creativ si apreciat.

Da, m-am apucat de vlog si deja simt ca asta imi este o meserie.

Ia mult timp: filmarile, aranjamentele si pregatirile dinaintea lor, pregatirea proiectului, detalii, detalii si iar detalii. Apoi vine partea care iti testeaza capacitatea de a fi original si sincer sau doar o masca falsa. Greu. Trebuie sa ai dispozitia necesara si de multe ori trebuie sa te setezi pentru asta. Apoi filmarile...cel putin doua pe saptamana. Altfel iti lipseste consecventa si credibilitatea. Si nu in ultimul rand editarea filmului. Partea cea mai complexa care cere vigilenta, atentie si talent sa poti scoate un produs curat din taieturi, adaugari si montari.

                                                      

                                                      capturi dintr-o filmare

Finalul poate fi coplesitor de relevant. Toata aceasta activitate ma stimuleaza si ma face sa realizez ca, de fapt, nu sunt deloc o introvertita si ca ma simt ca un burete dornic sa absoarba contactele cu semenii, care imi lipsesc.

Pandemia si nu numai mi au limitat aceste contacte. de aceea consider ca vlogul este , in prezent, sursa mea de mentinere in viata a reatiilor sociale si a tuturor acelor variabile care ma definesc ca persoana.

Canalul meu de Youtube: 

https://www.youtube.com/channel/UCSCHsK-36D6EdCrmvNEQV1g

Cecille

Ignoranta , un mod de viata

 De ceva timp ma bantuie vidul creativ si simt cum incep sa ma simt ca un robot. Nu stiu ce poate fi de vina- daca caut o vina- insa, banuiesc ca problemele administrative ale casei, de zi cu zi, au blocat creativitatea la un punct zero, periculos de scazut. Adica nu simt nimic, nu am nici o idee ce as putea picta sau lucra. Si nu pentru ca am epuizat subiectele, ci pentru ca sunt dezamagita, descurajata, nemotivata si cum vreti voi. Din n motive...

Lipsa interesului pentru arta, la noi in tara, m a socat si m a blocat. 

Oamenii nu inteleg un proces creativ; un obiect gandit si creat de un artizan nu are nici o semnificatie pentru ei. In Romania, din pacate, gusturile sunt dictate de opinia turmei, de snobism, de firme de moda si deloc de munca unica a unui artizan sau pictor. 

Reproducere a unui tablou de Van Gogh

De cand m am intors in tara, mi s a cerut sa pictez subiecte ca peisaje de munte, pictura moarta cu vaze si flori, portrete in carbune dupa fotografii de familie ( vesnicele ipostaze de grup..). Nimeni nu a cerut nimic original, pentru ca foarte putini in tara asta cunosc ce inseamna creativitate, idei originale , adica "an open mind" sa poti accepta si alte stiluri decat cel pe care l cunosti din apartamentul tau, care troneaza pe jumatate de perete.

Tot ce am lucrat in ultimii ani au fost lucrari care s au vandut in State, Israel, Marea Britanie, Germania si Grecia. 

In ceea ce priveste quiltul, situatia este aceeasi. De n ori m am trezit intrebata " Da` tu porti o geanta din carpe?" Vezi, Doamne, daca nu scrie Gucci sau alta firma pe ea este doar o carpa! Doar o carpa vad dragele de ele...probabil din cauza creierului lor moale si intins ca o carpa...

Tablou textil lucrat in tehnica applique 

Concluzia. Interes scazut in arta oricare ar fi ea. Lupta pentru a achizitiona valori indoielnice in vederea unei alinieri la normele de grup...altfel pari o ciudatenie. 

Si in continuare lucrurile nu merg bine. Nu prevad acestui popor ignorant un viitor in deschiderea catre arta si frumos , catre creativitate artistica si originalitate. Deocamdata suntem niste biete copii, imitand orice ne vine din alte tari si adaptand la stilul nostru. Adica un kitsch.

Si ca sa nu inchei intr-o nota plina de amaraciune, cu toate ca starea mea asta reflecta in acest moment, va prezint cateva dintre lucrarile unui pictor naiv , din Rusia, Dmitry Bukhrov. Artistul declara ca nu are studii de specialitate si nici nu crede in asa ceva, atat timp cat picteaza cu sufletul imagini venite dintr o lume deja pierduta pentru generatiile de azi si cele care vor veni.

Pentru mai multe informatii : http://www.arthit.ru/naive/0065/naive-art.html

Zi creativa va doresc!

Poveste de iarna cu Sfantul Niculae

(povestita de bunica mea care a trait povestea <3)

"Mamaitza, mai spune-mi inca o data despre mosul acela coborat din munti....ma uitam rugatoare catre chipul bunei mele, un chip bland dar hotarat.
Mamaia se uita la mine , isi impatureste batista si incepe a-mi povesti, a nu stiu cata oara ,intamplarea petrecuta cu multi , multi ani in urma.
"Era pe iarna asa, pe la inceput, intr-o seara.. Era patru decembrie..si noi eram saraci, cu trei copii, pe vremea ceea nu era usor...tact-tu sa fi avut doi-trei ani.Era o zapada maaare si un ger...facusem focul in soba si numai ce aud cainele latrand. Cineva era pesemne la poarta."
Priveste in poala la batista care o framanta in maini.Pe chipul ei momentul de atunci a ramas intiparit cu aceeasi intensitate care a avut-o la vremea lui trecuta.
"Si ma duc la poarta...cand ajung , ce sa vezi, un batran, cu toale simple pe el si albeeee de-ti lua ochii,iar pe umeri avea o blana de mieluta. Avea mosul o barba mare si atat de alba... Si imi spune: Femeie buna, ma poti gazdui pana maine dimineata ? am coborat oile de la munte si acum ma duc spre casa dar e prea frig sa pot sa mai merg acum." "Sigura ca da, i-am spus si i-am deschis poarta. Si era o zapada maicaaa...de nici cainele sa-l lasi pe drum daramite un om batran."

Mamaita is trage spre spate basmaua cazuta pe ochi si cele cateva fire albe , razmerite ,sunt asezate cuminti la locul lor, sub batic.

"Si apoi? ce a urmat mamaie?"

Ca si cand mi-ar fi povestit pentru prima data intamplarea , isi roteste privirea prin odaie si ochii i se opresc la singura icoana pe care o avea in casa: cea a Sfantului Niculae.

"Apoi l-am poftit in casa, dar i am zis: Mosule, noi suntem oameni saraci, am doua odai insa numai una are soba...cealalta e de buna, vara. Nu i nimic surioara, imi gasesc eu un loc unde sa ma asez in odaita voastra. Si a scos, maica, dintr-o desaga o bucata mare de branza si o paine rotunda si mi a zis: Da la copii branza si painea . Apai noi nu avem decat ceva mamaliga cu cartofi copti...mare saracie era maica, mare... . Da-mi mie mamaliga si cartofii si voi mancati branza cu paine. Si uite asa, am mancat cu totii, in tacere , dar nu inainte ca mosul sa se roage de inceperea cinei. Si apoi , i am zis, mosule , dormim noi cu copiii pe jos ca nu se cade sa te las pe dumneata sa dormi pe jos...Nu a vrut in ruptul capului, maica; nu si nu el doarme pe jos. Si ne puseram sa dormim...numai ce-l vad pe mos ca se duce intr-un colt al odaii si sta si se roaga...si sta, si sta..Apoi, cand am zis ca a terminat si s-o culca, incet, fara sa se auda un zgomot s-a mutat in alt colt al odaii si iar ruga, tot atat ca in primul colt. Si toata nopticica asta a facut, maica, pana la patru dimineata , in cele patru colturi de odaie! Apoi s a pus de a dormit o ora, dupa care m-a trezit si mi-a spus: Femeie, eu tre` sa plec de acum. Multumesc de gazduire si Domnul sa va aiba in paza! Am iesit dupa el sa l duc pana la poarta si ce sa vezi..!Ningea cu niste fulgi maaaaari, asa de frumosi erau, mamica, dar un intuneric gros...ca de, era cinci dimineata. Cu pasi rari mosul a pornit pe poteca inzapezita.. era un geeer de scartaia zapada sub talpi..Si in timp ce ma uitam dupa el , asa cam pe la Costandina la poarta, vedeam cum incet, incet pasii lui nu mai atingeau zapada pentru ca usor , usor se inalta...Da, maica! Se ridica de pe poteca!.La casa lui Gica lui Dragan, brusc a disparut.."

"De ce a disparut , mamaie?" intreb eu. " Eeeei, maica, eu cred ca ala a fost Sfantul Niculae, prea mult s-o rugat toata noaptea...l-a trimis Dumnezeu ca eram oameni saraci dar cinstiti"

Apoi tacu. Ochii ei mari priveau cu evlavie , ridicati spre mica icoana inegrita de fum a Sfantului Niculae.

"Acela a fost Sfantu` Niculae, maica, sa stii...el a fost."

Winter story with Saint Nicholas (told by my grandmother who lived the story)

"Grandmother, tell me once again about that old man coming down from the mountains .... I was looking askance at my good face, a gentle but determined face.

Grandmother looks at me, folds her handkerchief and starts telling me, I don't know how many times, the event happened many, many years ago.

"It was at the beginning of winter, in one evening. It was December 4th .. and we were poor, with three children, at the time it was not easy ... your father had for two or three years. It was a light snow and a frost ... I had made the fire in the stove and just to start to hear the dog barking. Someone was at the gate. "

She looks at the lap to her hard worked hands. By her face the moment from the past remained  with the same intensity that it had in the past.

And I go to the gate ... when I get there, what to see, an old man, with simple clothes on him and they were so white to take your eyes, and he had a lamb fur on his shoulders. He had a big beard and was so white ... And he says, Good woman, can you host me until tomorrow morning? I have lowered the sheep from the mountain and now I return home, but it is too cold to go now. "" Of course, yes, I told him and I opened the door. And it was a snow, dear ... no dog to leave on the road, especially a human

Grandma pulls the fallen head kerchief over her eyes, and the little white hairs are neatly placed to their place, under the head kerchief.- And then what happened , grandmother?

As if for the first time she told me the story, grandmother turns her eyes around the room and her eyes stop at the only icon she had in the house: that of Saint Nicholas.

Then I asked him to coming in the house, but I said: Old man,  we are poor people, I have two rooms but only one has a stove ... the other is good, in summer. It`s doesnt matter, my sister, I will find a place to sit in your room. And he pulled out from his saddlebag a large piece of cheese and a round loaf  and he said: Give the children bread and cheese. Old man, we only have some baked potatoes and polenta ... great poverty was, dear child , terrible one.... Give me the polenta and the potatoes, he said,  and you all will eat cheese with bread. And look, we all ate in silence, but not before the old man was praying for dinner.

And then, I said to him we sleep with the children on the floor because it doesn't fall to let him to sleep on the floor ... He didn't want at all, dear; no and no, he does sleep on the floor. And we were going to sleep ... only when I see the old man go to a corner of the room and stay and pray ... and pray, and pray ... Then when I thought he finished and went to sleep , slowly, without hearing a noise, he moved to another corner of the room and again he prayed, just as in the first corner. And all this night he did, dear, until four in the morning, in the four corners of the room! Then he went to sleep for an hour, then he woke me up and said, Woman, I have to leave now.Thank you for hosting and the Lord can keep you safe! I went after him to take him to the gate and see what!It was snowing with big snowflakes, they were so beautiful, dear, but a thick darkness ... it was five a clock in the morning. With rare steps, the old man started on the snow-covered path; beneath his soles the snow was cracking and then easy he started to rise to the sky .... easy , easy. He rose from the path under my eyes! Near Gică Drăgan's house suddenly he disappeared. "Why is he dissapeared, grandma ? "I'm asking." Well, dear child, I think he  was Saint Nicholas,he prayed too much all night long... God sent him to us because we were poor, but honest people. "

Then she was quiet. The big her eyes looked with godliness, looking up at the small, black smoke icon of St. Niculae.

" It was Saint Nicholas for sure , dear child, ... the saint of the children.