sâmbătă, 16 martie 2019
a piece of life: Au "intenesit"copacii!!!
a piece of life: Au "intenesit"copacii!!!: Astazi ne -a cotropit o caldura de ne-a lasat pe toti masca! Unde ieri erau 5 grade C, azi , la ora pranzului gradele au urcat vertiginos pa...
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Ultimele lucrari; I am back
Nici nu stiu cand au trecut 3 luni de munca; m-am implicat in noul meu program de viata care m-a absorbit in totalitate, nelasandu-mi loc si timp pentru multe alte activitati in viata mea pe care mi le doresc permanente.
Doresc sa va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje intre timp si sa imi cer iertare pentru ca nu am reusit sa va raspund cum as fi dorit.
Stiu ca promisesem un articol despre noul meu loc de munca si relatiile dintre angajati insa , dupa un studiu practic , zilnic, la fata locului am constatat o evidenta clara ; pe cat e de clara pe atat de banala : oamenii si relatiile umane in general sunt peste tot , identice. Ceea ce difera este doar limba.
Cu aceasta concluzie cred ca am reusit sa sintetizez ceea ce ar fi trebuit sa scriu intr-un articol.
Aceleasi sentimente de apartenenta, deschidere sau respingere umana, cat si comportamente specifice se intalnesc si aici cand apari pe firmamentul unui nou loc de munca. Aceleasi barfe , rautati sau din contra, apropieri si empatii am intalnit si aici. Nu difera cu nimic fata de alte locuri din lume. Ceea ce diferentiaza este faptul ca toate acestea se desfasoara la un nivel mai mult sau mai putin elevat de comportament. Adica aici poti fi respins de grup cu un ranjet sclipitor si rece pe fata care te poate deruta daca nu cunosti cat de putin psihologia acestui popor.
Exista si aici (si destul de pregnanta ) starea de anxietate legata de siguranta locului de munca...si ma refer la colegii mei americani care trec prin aceleasi angoase prin care trece un imigrant .
Imigrantii, si as dori sa subliniez ca este constatare din realitate - imigrantii, de orice nationalitate, nu sunt bine primiti nicaieri; cel putin pentru inceput. E acel fenomen de care vorbeam odata .." dupa ce ca nu avem noi locuri de munca ce mai cautati si voi aici..?"
Un amanunt, cei care doresc sa ma contrazica in mod agresiv, asa cum s a mai intamplat am sa ii rog sa ocoleasca mai bine acest blog; nu sunt adepta imigrarii, a denigrarii tarii de origine, a ridicarii in slavi a statului american si a vietii pline de sirop de corn si sare cat cuprinde de aici....nu suport si imi repugna persoanele de origine romana ,care isi fac blog si prezinta viata "atat de minunata " de aici cu atatea amanunte inutile si exagerate...e absolut jenant! Am avut neplacuta surpriza sa fiu contactata de un absolvent de teologie care m a rugat sa ii gasesc un job aici (!) cand i am spus la ce joburi se poate astepta indiferent de pregatirea lui profesionala replica lui m a uimit: "adica a cazut si visul meu american, nu i asa?" pur si simplu am fost stupefiata. Asta este imaginea pe care inca o au multi romani legata de viata in state! totul lapte si miere si asta datorita faptului ca , multi din cei care traiesc aici nu prezinta realitatea asa cum este ea.
In plus, am colegi romani care vietuiesc aici de mai bine de 10 ani si care nu au habar de elementara limba engleza iar pregatirea profesionala nula; pentru ei este un calvar supravietuirea printre americani si ii inteleg. Nu inteleg cum poti accepta sa traiesti intr o societate , cu ideea ca vei fi acolo permanent , fara insa sa poti comunica in limba acelui popor...
Ostilitatile se simt in "aer' si nu cad bine nimanui ; insa tot asa cum mai mentionam odata , sunt de acord cu ei. In rest, ca sa poti merge mai departe trebuie sa te obisnuiesti cu aceste ostilitati si sa intorci acelasi ranjet specific de complezenta si sa te minti ca esti acceptat. Altfel nu rezisti. Exista insa si americani care nu sunt afectati de prezenta unor colegi de alte nationalitati insa destul de putini.
In rest , munca este munca si fiecare lupta sa isi mentina postul, adica sa supravietuiasca.
Cat despre mine , suntem obositi toti trei. Imi astept socrii sa soseaca luna aceasta sa o preia pe Karina pentru ca programul ei este complet dat peste cap ca de fapt si al nostru.
Apoi , urmeaza sa imi iau carnetul de soferi cat de curand; a avea masina in State nu este un lux ci o necesitate absolut stringenta.
In ceea ce priveste munca mea initiala, quiltul, nu a stat pe loc.
Am avut placuta si stimulanta surpriza ca o cumparatoare din Canada sa imi cumpere trei lucrari odata, acum o luna. Drept pentru care lucrez cate putin, zilnic, pentru ca magazinul este aproape gol .
Am cateva lucrari care unele s-au vandut altele sunt deja in magazin, nu multe.
Ma concentrez mult pe art quilt si incerc fiber art pentru ca implica mai multa creativitate decat quilturile clasice.
Lighthouse at sunrise - fiber art quilt, cu tenta abstracta ; am folosit acrilice, panza vopsita de mine, tifon (cheesecloth), diferite fire decorative aplicate prn couching si margelute (beads). trei scoici naturale completeaza decorul.
Cam atat pe moment ; in faza finala am un fiber art quilt pictat, stampat, vopsit , quiltuit, cu mult embellish, cu elemente de toamna.
Sper sa il termin astazi si sa apuc sa il expun in magazin si pe blog.
Pana atunci , va doresc numai bine si va multumesc inca o data pentru mesajele si vizitele pe care mi le-ati facut. Mi-au prins bine si m-au sustinut tare mult incurajarile voastre.
Pe curand!
Doresc sa va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje intre timp si sa imi cer iertare pentru ca nu am reusit sa va raspund cum as fi dorit.
Stiu ca promisesem un articol despre noul meu loc de munca si relatiile dintre angajati insa , dupa un studiu practic , zilnic, la fata locului am constatat o evidenta clara ; pe cat e de clara pe atat de banala : oamenii si relatiile umane in general sunt peste tot , identice. Ceea ce difera este doar limba.
Cu aceasta concluzie cred ca am reusit sa sintetizez ceea ce ar fi trebuit sa scriu intr-un articol.
Aceleasi sentimente de apartenenta, deschidere sau respingere umana, cat si comportamente specifice se intalnesc si aici cand apari pe firmamentul unui nou loc de munca. Aceleasi barfe , rautati sau din contra, apropieri si empatii am intalnit si aici. Nu difera cu nimic fata de alte locuri din lume. Ceea ce diferentiaza este faptul ca toate acestea se desfasoara la un nivel mai mult sau mai putin elevat de comportament. Adica aici poti fi respins de grup cu un ranjet sclipitor si rece pe fata care te poate deruta daca nu cunosti cat de putin psihologia acestui popor.
Exista si aici (si destul de pregnanta ) starea de anxietate legata de siguranta locului de munca...si ma refer la colegii mei americani care trec prin aceleasi angoase prin care trece un imigrant .
Imigrantii, si as dori sa subliniez ca este constatare din realitate - imigrantii, de orice nationalitate, nu sunt bine primiti nicaieri; cel putin pentru inceput. E acel fenomen de care vorbeam odata .." dupa ce ca nu avem noi locuri de munca ce mai cautati si voi aici..?"
Un amanunt, cei care doresc sa ma contrazica in mod agresiv, asa cum s a mai intamplat am sa ii rog sa ocoleasca mai bine acest blog; nu sunt adepta imigrarii, a denigrarii tarii de origine, a ridicarii in slavi a statului american si a vietii pline de sirop de corn si sare cat cuprinde de aici....nu suport si imi repugna persoanele de origine romana ,care isi fac blog si prezinta viata "atat de minunata " de aici cu atatea amanunte inutile si exagerate...e absolut jenant! Am avut neplacuta surpriza sa fiu contactata de un absolvent de teologie care m a rugat sa ii gasesc un job aici (!) cand i am spus la ce joburi se poate astepta indiferent de pregatirea lui profesionala replica lui m a uimit: "adica a cazut si visul meu american, nu i asa?" pur si simplu am fost stupefiata. Asta este imaginea pe care inca o au multi romani legata de viata in state! totul lapte si miere si asta datorita faptului ca , multi din cei care traiesc aici nu prezinta realitatea asa cum este ea.
In plus, am colegi romani care vietuiesc aici de mai bine de 10 ani si care nu au habar de elementara limba engleza iar pregatirea profesionala nula; pentru ei este un calvar supravietuirea printre americani si ii inteleg. Nu inteleg cum poti accepta sa traiesti intr o societate , cu ideea ca vei fi acolo permanent , fara insa sa poti comunica in limba acelui popor...
Ostilitatile se simt in "aer' si nu cad bine nimanui ; insa tot asa cum mai mentionam odata , sunt de acord cu ei. In rest, ca sa poti merge mai departe trebuie sa te obisnuiesti cu aceste ostilitati si sa intorci acelasi ranjet specific de complezenta si sa te minti ca esti acceptat. Altfel nu rezisti. Exista insa si americani care nu sunt afectati de prezenta unor colegi de alte nationalitati insa destul de putini.
In rest , munca este munca si fiecare lupta sa isi mentina postul, adica sa supravietuiasca.
Cat despre mine , suntem obositi toti trei. Imi astept socrii sa soseaca luna aceasta sa o preia pe Karina pentru ca programul ei este complet dat peste cap ca de fapt si al nostru.
Apoi , urmeaza sa imi iau carnetul de soferi cat de curand; a avea masina in State nu este un lux ci o necesitate absolut stringenta.
In ceea ce priveste munca mea initiala, quiltul, nu a stat pe loc.
Am avut placuta si stimulanta surpriza ca o cumparatoare din Canada sa imi cumpere trei lucrari odata, acum o luna. Drept pentru care lucrez cate putin, zilnic, pentru ca magazinul este aproape gol .
Am cateva lucrari care unele s-au vandut altele sunt deja in magazin, nu multe.
Ma concentrez mult pe art quilt si incerc fiber art pentru ca implica mai multa creativitate decat quilturile clasice.
Lighthouse at sunrise - fiber art quilt, cu tenta abstracta ; am folosit acrilice, panza vopsita de mine, tifon (cheesecloth), diferite fire decorative aplicate prn couching si margelute (beads). trei scoici naturale completeaza decorul.
Tree life- un quilt foarte bine primit pe Etsy ; am observat tendinta catre quilturile colorate viu , culori aprinse indiferent de subiectul compozitiei. Este realizat din bumbac vopsit de mine, aplicatii raw edge, embellisment cu diferite fire si margele si ceva angelina fiber.
Abstract sunrise seascape- realizat din fasii de bumbac vopsit de mine, ramas din lucrari si pe care nu doream sa le arunc (urasc sa arunc orice bucatica d ematerial ramasa :); tot la fel, fire pentru embellish, margele, free quilting si ceea ce e mai important aranjarea fasiilor intr un mod in care sa reflecte efectul de perspectiva. La fel de bine primit si acesta. Poza nu este de buna calitate; in realitate culorile au mai multa luminozitate si capteaza privirea Incerc sa revin cu o poza mai buna.
Countryside - aici m am jucat pur si simplu. Din resturi ramase am creat acest quilt , destul de mare, dupa un pattern personal. L am desenat , colorat si apoi transpus in quilt. L am dorit putin altfel l, cu elemente supranaturale, nor care are fata umana de ex, luna si soarele in acelasi moment- l-am dorit in genul picturii naive. Nu stiu cat mi a reusit dar m-a relaxat si distrat grozav:) inca nu este expus pe Etsy dar o voi face pentru a testa reactia cumparatorilor. Casuta bunicilor mei , de ex, a fost cumparat in ciuda pretului lui destul de mare; si reprezinta tot ceva traditional ca si acesta.
Daisies and Poppies field- un quilt pictat in intregime; pe panza de bumbac bine intinsa am folosit acrilicele si imaginatia si am pictat ceea ce se vede. Nu exista aplicatii si nimic altceva; cu exceptia free quiltingului aceasta este o pictura quiltuita:) A fost vandut si a plecat impreuna cu "childhood memories" si " firul ariadnei" in Canada.
Sper sa il termin astazi si sa apuc sa il expun in magazin si pe blog.
Pana atunci , va doresc numai bine si va multumesc inca o data pentru mesajele si vizitele pe care mi le-ati facut. Mi-au prins bine si m-au sustinut tare mult incurajarile voastre.
Pe curand!
luni, 12 iulie 2010
Tutorial - Tehnica aplicatiilor cu fusible web
Pentru Ortansa in mod special, care m a rugat sa ii explic in ce consta aceasta tehnica si pentru cine considera ca ii sunt de folos informatiile urmatoare, am facut un tutorial rapid privind aceasta tehnica cu elementele ei de baza.
De ce este deosebita de tehnica aplicatiilor clasice?
Pentru ca , cu acea coala de hartie numita fusible web poti face cele mai fine aplicatii fara sa fie nevoie sa cosi aplicatia , pe margini , ca in aplicatia clasica, si fara ca marginea sa se destrame.Dar ai obtiunea , bineinteles, sa cosi si marginea.
Imaginati va ca aveti o floare de aplicat pe o carte postala de dimensiuni obisnuite. Frunzulite, petale, elemente mici care se aplica foarte greu , migalos prin metoda clasica.
Atunci apelam la fusible web care permite aplicarea celui mai mic petic posibil de material, cu multa usurinta,aplicatia aderand perfect la materialul de fond.
Am sa exemplific:
Asa arata coala fusible web
Dupa ce am decupat modelul am asezat fusible web cu partea LUCIOASA PE DOSUL MATERIALULUI din care va fi construita inimioara si am presat cateva secunde cu fierul de calcat incins
Tehnica fusible se foloseste in aplicatii pe material. Cu ea se pot crea lucrari textile tridimensionale si nu numai.
Ea consta in folosirea unei coli (ca sa ii spun asa..) albe cu o parte lucioasa, parte care se lipeste cu fierul de calcat pe material. Nu stiu daca se gaseste si in Romania ncii nu stiu sub ce denumire; aici se numeste "Wonder-under" si mai nou au aparut si alte surate ale ei.De ce este deosebita de tehnica aplicatiilor clasice?
Pentru ca , cu acea coala de hartie numita fusible web poti face cele mai fine aplicatii fara sa fie nevoie sa cosi aplicatia , pe margini , ca in aplicatia clasica, si fara ca marginea sa se destrame.Dar ai obtiunea , bineinteles, sa cosi si marginea.
Imaginati va ca aveti o floare de aplicat pe o carte postala de dimensiuni obisnuite. Frunzulite, petale, elemente mici care se aplica foarte greu , migalos prin metoda clasica.
Atunci apelam la fusible web care permite aplicarea celui mai mic petic posibil de material, cu multa usurinta,aplicatia aderand perfect la materialul de fond.
Am sa exemplific:
Asa arata coala fusible web
Am indoit o aproape in doua ca sa puteti vedea partea pe care se traseaza desenul si partea lucioasa care va adera pe material.
Am ales doua materiale in culori diferite sa se distinga procesul si vom aplica o inima.
Am desenat inima pe hartie de calc sau cerata (de copt)
Materialele alese pentru demonstratie
Am asezat, apoi, foaia de fusible web peste hartia cu desenul inimii si am trasat modelul inimioarei din nou , pe partea CU HARTIE a fusible web.
Am decupat in jurul inimii avand grija sa las 6 mm rezerva, deci pe langa linia care desemneaza modelul.
Dupa ce am decupat modelul am asezat fusible web cu partea LUCIOASA PE DOSUL MATERIALULUI din care va fi construita inimioara si am presat cateva secunde cu fierul de calcat incins
Dupa ce am terminat si aceasta etapa, am decupat inima cu tot cu materialul de care e lipita acum EXACT PE LINIA ei de contur.
Dupa decupare trebuie sa arate asa
Se dezlipeste hartia de pe spatele modelului
Si ramane modelul curat, cu margini clare si cu partea lucioasa care va fi aplicata pe materialul de fond
pe materialul de fond ales, de culoare verde, asezam inima cu partea LUCIOASA IN JOS, si presam cu fierul incins cateva secunde
Avem acum modelul aplicat pe material si putem folosi blanket stitch sau zig zag stitch pentru a l fixa de materialul de fond permanent.
Si acesta este rezultatul
Acesta este procedeul in mare parte. In cazul aplicatiilor de elemente combinate se tine cont de cateva reguli pt aplicarea lor corecta.
Eu folosesc aceasta tehnica des pentru ca , cu ea poti "picta" diverse tablouri care contin multe elemente si pe care cu greu le realizezi prin aplicatia clasica.
Singurul neajuns al acestei tehnici este ca , la un moment dat , topul quiltului care contine aplicatiile poate deveni prea rigid, teapan, datorita peliculei de lipici care fixeaza materialul.
Dar nu e un neajuns atat de important incat sa nu incerci tehnica macar odata si sa vezi ce lucruri frumusele vor iesi:)
Daca crezi ca ai nelamuriri sau mai ai nevoie de informatii nu ezita sa ma contactezi.
Sper ca ti am putut fi de folos.
Spor la lucru!:)
vineri, 9 iulie 2010
Ce am mai facut...in focurile iadului
Nimic. Adica nimic deosebit.
Imi duc existenta zilnica intre indatoririle de mama si sotie si in putinele minute libere ma ocup de partile creative ale vietii.
Nu am cusut mai nimic; mai lucrez la un goblen mititel (cel primit in dar de la Ela inca asteapta si nu stiu cand ma voi apuca de el...oricum multumesc inca o data , Ela, pentru cadou; cu siguranta ii va veni si lui randul de cusut, poate la toamna cand va fi mai racoare...)
DE o saptamana ne luptam cu iadul aici; calduri care ajung pana la 100 grade F ne tin tintuiti in casa, fara nici o sansa sa scoti nasul macar in balcon. ramuri intregi din copacii din padure cad in balcon parjolite, nici un glas de pasare nu se mai aude....paraul din padure a secat de tot, cate un firicel de apa. amortit, se mai tareste pe pietrele incinse care paveaza albia apei...nimic nu misca! nici o adiere de vant! pana si cerul parca a intepenit si nici norii parca nu mai misca....nu e o descriere dintr un roman...e descrierea atmosferei si peisajului din imediata mea apropiere sub caldurile infernale de aproape 100 F...
Combinatia periculoasa de caldura si umiditate extrema , pana la 94 %, ne a ametit si ne a invaluit creierul intr o masa groasa de aburi lipiciosi...pana si pe suflet a ajuns aceasta clima teribila...ne miscam greoi si parem atat de indobitociti incat incep sa imi explic starea generala care caracterizeaza poporul acesta...
Deci, nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge sa tanjesc sa ies afara din casa si sa nu pot iesi din cauza conditiilor climaterice...efectiv nu se poate respira!Si stau cu ochii lipiti de geam sperand intr o minune, sperand in vantul care nu mai vine si in temperaturi ceva mai suportabile. ma gandesc la un roman sf citit multi ani in urma in care oamenii erau nevoiti sa traiasca sub cupole imense care acopereau orasele pentru ca atmosfera le devenise dusman...cat de mult se aseamana subiectul cu cele ce traiesc azi! si cat de deprimant poate fi nu mai spun...
Am trait intr o clima temperata, blanda si cu vanturi , clima in care simteai ca traiesti; la momentul actual prefer ploi in fiecare zi , vanturi si chiar iarna decat caldurile astea specifice iadului...
Si , credeti ma ca nu e deloc usor sa stai 5 zile inchis in casa , intre cei patru pereti si sa stii ca nu ai unde sa iesi! indobitoceala totala!
Astazi asteptam furtuna, o temp ceva mai scazuta , la 80 grade F si descarcari electrice masive...deci , iar nu putem iesi caci nimeni nu cred ca ar iesi in furtuna , cu cerul dezlantuit deasupra..mai ales copiii...apoi de maine temp revine la "normalul" care a durat deja 5 zile si voi privi iar prin geam visand la un aer respirabil si temperaturi mai "umane"....halal trai...:(
De cusut mai nimic. Am in lucru un quilt de perete lucrat in stilul picturii naive; asa l am dorit. Am folosit tot felul de materiale si le am combinat dupa principiul: "de ce nu?" tot asa este contruit tot tabloul.
Tema lui este vantul...cred ca devine o obsesie deja ...
Tot aceasta tema am transpus o si pe canvas cu acrilice, asa cum am simtit nevoia sa o expun.
De altfel sunt cateva tablouri pictate in ultimul timp pt ca efectiv am simtit nevoia sa ma intorc la vechiul meu hobby unde munca e mai "curgatoare", pensula se misca lejer, si nu ai nevoie de atatea instrumente ca in cazul unui quilt.
"vantul"
Mai am un tablou mititel care trebuie sa il finalizez...nu stiu cand.
Acum lucrez la quiltul folk ; sunt in stadiul in care am terminat comozitia lui si urmeaza asamblarea si quiltuitul.
Si cum vremea se anunta inca improprie vietii cred ca voi fi in stare sa termin curand quiltul avand in vedere ca altceva nu prea am ce sa fac in casa atunci cand doarme copilul.
Sper ca voi sunteti mai fericiti si respirati mai bine decat noi.
Am urmarit stirile de acasa ; intr adevar ploi si inundatii dar inca se poate respira! iar inundatiile se pot controla daca eminentele cenusii ale primariilor iau masuri din timp! Dar daca fenomenul inundatiilor se repeta an de an si nu se iau inca masuri stau si ma intreb cine dracului are interes sa se duca tara aia de rapa de tot si de ce?? pentru ca inca este, din punct de vedere geografic si climateric, o oaza pe pamant, ca de altfel toate zonele similare cu cele ale Romaniei, nu prea multe...
Imi duc existenta zilnica intre indatoririle de mama si sotie si in putinele minute libere ma ocup de partile creative ale vietii.
Nu am cusut mai nimic; mai lucrez la un goblen mititel (cel primit in dar de la Ela inca asteapta si nu stiu cand ma voi apuca de el...oricum multumesc inca o data , Ela, pentru cadou; cu siguranta ii va veni si lui randul de cusut, poate la toamna cand va fi mai racoare...)
DE o saptamana ne luptam cu iadul aici; calduri care ajung pana la 100 grade F ne tin tintuiti in casa, fara nici o sansa sa scoti nasul macar in balcon. ramuri intregi din copacii din padure cad in balcon parjolite, nici un glas de pasare nu se mai aude....paraul din padure a secat de tot, cate un firicel de apa. amortit, se mai tareste pe pietrele incinse care paveaza albia apei...nimic nu misca! nici o adiere de vant! pana si cerul parca a intepenit si nici norii parca nu mai misca....nu e o descriere dintr un roman...e descrierea atmosferei si peisajului din imediata mea apropiere sub caldurile infernale de aproape 100 F...
Combinatia periculoasa de caldura si umiditate extrema , pana la 94 %, ne a ametit si ne a invaluit creierul intr o masa groasa de aburi lipiciosi...pana si pe suflet a ajuns aceasta clima teribila...ne miscam greoi si parem atat de indobitociti incat incep sa imi explic starea generala care caracterizeaza poporul acesta...
Deci, nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge sa tanjesc sa ies afara din casa si sa nu pot iesi din cauza conditiilor climaterice...efectiv nu se poate respira!Si stau cu ochii lipiti de geam sperand intr o minune, sperand in vantul care nu mai vine si in temperaturi ceva mai suportabile. ma gandesc la un roman sf citit multi ani in urma in care oamenii erau nevoiti sa traiasca sub cupole imense care acopereau orasele pentru ca atmosfera le devenise dusman...cat de mult se aseamana subiectul cu cele ce traiesc azi! si cat de deprimant poate fi nu mai spun...
Am trait intr o clima temperata, blanda si cu vanturi , clima in care simteai ca traiesti; la momentul actual prefer ploi in fiecare zi , vanturi si chiar iarna decat caldurile astea specifice iadului...
Si , credeti ma ca nu e deloc usor sa stai 5 zile inchis in casa , intre cei patru pereti si sa stii ca nu ai unde sa iesi! indobitoceala totala!
Astazi asteptam furtuna, o temp ceva mai scazuta , la 80 grade F si descarcari electrice masive...deci , iar nu putem iesi caci nimeni nu cred ca ar iesi in furtuna , cu cerul dezlantuit deasupra..mai ales copiii...apoi de maine temp revine la "normalul" care a durat deja 5 zile si voi privi iar prin geam visand la un aer respirabil si temperaturi mai "umane"....halal trai...:(
De cusut mai nimic. Am in lucru un quilt de perete lucrat in stilul picturii naive; asa l am dorit. Am folosit tot felul de materiale si le am combinat dupa principiul: "de ce nu?" tot asa este contruit tot tabloul.
Tema lui este vantul...cred ca devine o obsesie deja ...
Tot aceasta tema am transpus o si pe canvas cu acrilice, asa cum am simtit nevoia sa o expun.
De altfel sunt cateva tablouri pictate in ultimul timp pt ca efectiv am simtit nevoia sa ma intorc la vechiul meu hobby unde munca e mai "curgatoare", pensula se misca lejer, si nu ai nevoie de atatea instrumente ca in cazul unui quilt.
"vantul"
"Peisaj bucovina"
"Lalele"
"Tanara tibetana"
"camp cu maci"...locul unde as vrea sa fiu acum...
Mai am un tablou mititel care trebuie sa il finalizez...nu stiu cand.
Acum lucrez la quiltul folk ; sunt in stadiul in care am terminat comozitia lui si urmeaza asamblarea si quiltuitul.
Si cum vremea se anunta inca improprie vietii cred ca voi fi in stare sa termin curand quiltul avand in vedere ca altceva nu prea am ce sa fac in casa atunci cand doarme copilul.
Sper ca voi sunteti mai fericiti si respirati mai bine decat noi.
Am urmarit stirile de acasa ; intr adevar ploi si inundatii dar inca se poate respira! iar inundatiile se pot controla daca eminentele cenusii ale primariilor iau masuri din timp! Dar daca fenomenul inundatiilor se repeta an de an si nu se iau inca masuri stau si ma intreb cine dracului are interes sa se duca tara aia de rapa de tot si de ce?? pentru ca inca este, din punct de vedere geografic si climateric, o oaza pe pamant, ca de altfel toate zonele similare cu cele ale Romaniei, nu prea multe...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)