Am obosit...de viata. Am obosit sa lupt cu morile de vant, cu totul care mi este potrivnic... am obosit sa fiu a cincea roata la caruta, sa nu conteze cine sunt si ce vreau. Sa nu stiu cum va fi ziua de maine si daca va fi.
Am obosit sa fiu inconjurata de narcisisti care nu constientizeaza de existenta altora si se impun tiranic , pentru a si hrani nebunia. M am saturat sa i suport pentru un colt in care sa dorm....
Am obosit sa nu am nimic pentru ca niciodata nu am avut nimic. Decat suferinta si durere....si nu am vrut nimic special de la viata...doar liniste si iubire. Si nu am nimic..absolut nimic. Nici casa, nici job, nici liniste, nici iubire. Pentru ca toata viata mea am incercat sa o dedic altora. Si nu a contat. Am ramas cu nimic...decat cu grija ca maine nu stiu unde voi fi si cum voi fi. Ca o frunza in vant , purtata de colo pana colo...
Am obosit sa fiu...sa mi duc existenta tarandu ma. Totul mi este potrivnic..si oricat as lupta , viata imi da palme dupa palme...
Vreau sa plec. Drumurile vietii sunt inchise pentru mine. Sau daca au fost deschise vreodata , imprejurari nefericite le a inchis.
Am obosit sa exist. Viata nu e pentru mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu