Friday, July 9, 2010

Ce am mai facut...in focurile iadului

Nimic. Adica nimic deosebit.
Imi duc existenta zilnica intre indatoririle de mama si sotie si in putinele minute libere ma ocup de partile creative ale vietii.
Nu am cusut mai nimic; mai lucrez la un goblen mititel (cel primit in dar de la Ela inca asteapta si nu stiu cand ma voi apuca de el...oricum multumesc inca o data , Ela, pentru cadou; cu siguranta ii va veni si lui randul de cusut, poate la toamna cand va fi mai racoare...)
DE o saptamana ne luptam cu iadul aici; calduri care ajung pana la 100 grade F ne tin tintuiti in casa, fara nici o sansa sa scoti nasul macar in balcon. ramuri intregi din copacii din padure cad in balcon parjolite, nici un glas de pasare nu se mai aude....paraul din padure a secat de tot, cate un firicel de apa. amortit, se mai tareste pe pietrele incinse care paveaza albia apei...nimic nu misca! nici o adiere de vant! pana si cerul parca a intepenit si nici norii parca nu mai misca....nu e o descriere dintr un roman...e descrierea atmosferei si peisajului din imediata mea apropiere sub caldurile infernale de aproape 100 F...
Combinatia periculoasa de caldura si umiditate extrema , pana la 94 %, ne a ametit si ne a invaluit creierul intr o masa groasa de aburi lipiciosi...pana si pe suflet a ajuns aceasta clima teribila...ne miscam greoi si parem atat de indobitociti incat incep sa imi explic starea generala care caracterizeaza poporul acesta...
Deci, nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge sa tanjesc sa ies afara din casa si sa nu pot iesi din cauza conditiilor climaterice...efectiv nu se poate respira!Si stau cu ochii lipiti de geam sperand intr o minune, sperand in vantul care nu mai vine si in temperaturi ceva mai suportabile. ma gandesc la un roman sf citit multi ani in urma in care oamenii erau nevoiti sa traiasca sub cupole imense care acopereau orasele pentru ca atmosfera le devenise dusman...cat de mult se aseamana subiectul cu cele ce traiesc azi! si cat de deprimant poate fi nu mai spun...
Am trait intr o clima temperata, blanda si cu vanturi , clima in care simteai ca traiesti; la momentul actual prefer ploi in fiecare zi , vanturi si chiar iarna decat caldurile astea specifice iadului...
Si , credeti ma ca nu e deloc usor sa stai 5 zile inchis in casa , intre cei patru pereti si sa stii ca nu ai unde sa iesi! indobitoceala totala!
Concluzie: sa o ia dracu` de tzara ciudata si suprapoluata cu tot traiul ei asa zis bun si cu toata civilizatia ei tehnologizata care se simte si in aerul care il respir! Prefer sa o duc greu acasa si sa mananc urzici si iarba decat sa stiu ca,clima asta nenorocita  ma va ucide in caiva ani....pana si Karina e afectata de clima; e agitata, doarme putin si prost, plange din te miri orice , e indobitocita ca si noi pentru ca nu iese din casa cu zilele ...sa tot traiesti...Amatorilor de America le spun bun venit si/ sau good luck!
Asa ca dragul meu sotz, categoric prefer aerul nostru de munte romanesc , cu cateva foi de stevie si urzici in blid, cu o mamaliga rotunda aburinda, si ceva slanina pe masa pusa sub un copac frunzos , in bataia blanda si placuta a vantului de campie su munte, mancarii sintetice si atmosferei superpoluate si monotone ale Americii, dragutza de ea...

Inca stau si imi storc creierii ce  pot sa fac sa facem rost de suma necesara sa cumpar o casa cat de mica (exclus bloc)...eu nu am cum lucra asa usor, karina e mica si dificila, cu toate ca ma bate gandul sa lucrez in schimbul de dimineata pt ca sotul meu lucreaza de cu seara pana noaptea tarziu..insa nici o veste de job...degeaba am depus CV uri , sunt bine puse si pot sta acolo , se pare, inca o mie de ani!
Mi am facut un calcul: daca as reusi sa gasesc un job cu 1000 dol plata lunara as reusi in doi ani sa strang bani pt o casuta modesta care mi ar fi de ajuns si as pleca naibii odata din acest infern...insa trebuie sa apara jobul intai...lucru cu atat mai greu cu cat , credeti sau nu e optiune voastra, lucrurile cu angajarile decurg intocmai ca la noi acasa....ai relatii? ai job. nu ai relatii?? atunci esti nul si poti astepta mult si bine...

Astazi asteptam furtuna, o temp ceva mai scazuta , la 80 grade F si descarcari electrice masive...deci , iar nu putem iesi caci nimeni nu cred ca ar iesi in furtuna , cu cerul dezlantuit deasupra..mai ales copiii...apoi de maine temp revine la "normalul" care a durat deja 5 zile si voi privi iar prin geam visand la un aer respirabil si temperaturi mai "umane"....halal trai...:(

De cusut  mai nimic. Am in lucru un quilt de perete lucrat in stilul picturii naive; asa l am dorit. Am folosit tot felul de materiale si le am combinat dupa principiul: "de ce nu?" tot asa este contruit tot tabloul.
Tema lui este vantul...cred ca devine o obsesie deja ...
Tot aceasta tema am transpus o si pe canvas cu acrilice, asa cum am simtit nevoia sa o expun.
De altfel sunt cateva tablouri pictate in ultimul timp pt ca efectiv am simtit nevoia sa ma intorc la vechiul meu hobby unde munca e mai "curgatoare", pensula se misca lejer, si nu ai nevoie de atatea instrumente ca in cazul unui quilt.
"vantul"
"Peisaj bucovina"
"Lalele"
"Tanara tibetana"
"camp cu maci"...locul unde as vrea sa fiu acum...

Mai am un tablou mititel care trebuie sa il finalizez...nu stiu cand.
Acum lucrez la quiltul folk ; sunt in stadiul in care am terminat comozitia lui si urmeaza asamblarea si quiltuitul.
Si cum vremea se anunta inca improprie vietii cred ca voi fi in stare sa termin curand quiltul avand in vedere ca altceva nu prea am ce sa fac in casa atunci cand doarme copilul.

Sper ca voi sunteti mai fericiti si respirati mai bine decat noi.
Am urmarit stirile de acasa ; intr adevar ploi si inundatii dar inca se poate respira! iar inundatiile se pot controla daca eminentele cenusii ale primariilor iau masuri din timp! Dar daca fenomenul inundatiilor se repeta an de an si nu se iau inca masuri stau si ma intreb cine dracului are interes sa se duca tara aia de rapa de tot si de ce?? pentru ca inca este, din punct de vedere geografic si climateric, o oaza pe pamant, ca de altfel toate zonele similare cu cele ale Romaniei, nu prea multe...

8 comentarii:

Tartoras said...

Ufffff, Daniela draga....
esti suparata, si pot pricepe si de ce!!!
Mi-era dor sa vad ce mai faci!!
Si la noi sunt tot spre 100 de grade F , insa nu e umiditate!
Si mie mi-e asa de dor de-acasa!!
Sper ca pentru la anul sa pot strange bani sa merg la acasa pentru cateva saptamani!
Acum am doar scoala, mi-am luat si cursuri condensate de vara,si nu mai stiu altceva decat scoala si casa!
E greu...insa, nu-ti pierde speranta, te rog!
Si eu sunt aici si stiu ce spui...te inteleg perfect!
Gand bun si numai bine, draga mea!

Lori's page said...

Cred ca anul acesta vom avea cu totii veri inversunate, si spun asta pt ca si la Paris e o caldura apasatoare de nu poti respira, ma scol pe la 4-5 dimineata si respir tot aer cald. Pe cuvint imi vine sa ma bag in frigider! Ha,ha! Curaj fetelor, si sa ajungem cu bine in toamna, anotimpul meu preferat, mai ales luna septembrie. Sarutari, Lori xxx

Daniela said...

Ana draga, incerc sa rezist insa , vezi tu, are totul o limita...sper sa nu fi ajuns deja la ea...
E bine ca iti mai arde de studiu pe vremea asta:) iti tin pumnii sa le termini cu bine.
Si asa este, nu ar fi fost rau acum un aer rece de muntele de acasa...ce bine am respira....
Incerc sa nu imi pierd speranta si iti multumesc ca ma sustii:)
Intr adevar tu, care esti aici cu mine, poti confirma multe din cele ce spun...
Te imbratisez si sa ne auzim cu bine curand .:)

Lori, respir aer fierbinte si umed in fiecare vara aici...e drept ca situatia poate fi ocazionala si o tolerezi dar cand deja e o stare obisnuita e mai greu...si sa stii ca frigiderul il pandesc si eu :) chiar am stat cu capul in el cateva minute sa pot respira cat de cat:))
Nu stiu ce este cu vremea asta dar nu e a buna deloc...asteptam minunata toamna pe care o ador!:)
Te pup.

GRIGORE ROTARU said...

1) Aţi trecut prin Vărbilău – acolo lucrez din 1984 …. Mai am pana la pensie 4 ani … sunteti mai tanara decât decât cel mai mic dintre cei patru copii ai mei … sunt bunic de trei ori ……. Ma bucur pentru copilul dv. şi trimit gânduri numai lumină în eter …. Locul meu de naştere … zona de Curbura … Colţi ..jud. Buzău …. Cunosc orasul Văleni de Munte , pe acolo trec când merg acasă ( locuiesc în Ploieşti; fiecare dintre noi avem un < acasă > al originilor). Am scris acestea ( aproape intimităţi ) dirijat de o undă : locul naşterii ( tot Universul de Acolo ) pune o ştampilă peste om.
Acolo mă simt cel mai bine : am păstrat camera, covorul pe perete, preşurile , patul stră – stră – stră – vechi … la două săptămani trebuie să ajung Acolo … altfel nu este bine !
Este normal să consumaţi tânguirea după Locul Iniţial … e o poveste de suflet !
2) Ce ne transmiteţi este foarte interesant : ne arătaţi prin simetrie cum arată o situaţie, transformaţi legenda în descriere tip imagine-n oglindă ! Citesc postările dv. şi , cum să nu : se mişcă sinapsele; peste ceea ce spuneţi pluteşte sinceritatea … şi aşa ceva se vede !
3) Grigorescu a pictat : Zamfira, Agapia şi Căldăruşani . Calfele lui ( doi fraţi ) au primit prin testament toate cartoanele cu schiţe de sfinţi …şi au pictat biserica din satul meu de origine ( Muscelul Cărămăneşti) …. Destul de interesant … dacă intri în acea biserică ai senzaţia că te afli la Agapia .
Vă doresc sănătate şi clipe de lumină întregii familii !

ELENA said...

Mulţumesc Daniela pentru vizită
şi semnul lăsat.
Superbe tablouri,continuă
că o faci bine..
Un weekend excelent îţi doresc!
Te pup şi îmbrăţişez cu drag!

Ela said...

Draga Dana, sper sa se schimbe vremea la tine si sa te simti mai bine!Sunt alaturi de tine, chiar daca numai cu gandul!Imi plac tablourile tale si astept cat mai curand si un quilt, cu o tema care, sigur ,ma va uimi iarasi!
Sanatate si pupici tie si Karinei!

MyEyesOnyou said...

...Te citesc de cateva zile...si sincer iti spun ca esti unul dintre cei mai nefericiti romani pe care-i cunosc in State.

Daniela said...

Multumesc pentru aprecieri , Elena.
Imi place sa pictez dar nu am pretentia unor lucrari deosebite. Insa ele apartin forului meu interior si asta conteaza cel mai mult.:)

In curand termin si quiltul fantezist si o sa il pun pe blog.
Multumesc pentru gandurile bune , Ela.
Imbratisari!


Si de ce as fi fericita aici , Myeyesonyou??
Nu am nimic din ce imi este familiar, nu imi place cultura acestui popor, nici societatea in sine, nu imi este prielnica nici clima; in plus, exista tendinta constienta de a nu dori sa ma adaptez acestei societati.
Insa, nu intotdeauna ne este permis sa alegem sau sa decidem cursul vietii si multi ca mine ajung in locuri nepotrivite pentru ei...insa , cu siguranta voi fi cea mai fericita fiinta umana cand voi putea parasi acest taram , fara sa ma uit inapoi. Si asta va fi facut cu siguranta fara nici cea mai mica umbra de regret.
Va fi fost un vis urat pe care ma voi stradui sa il uit cat pot de repede.

Si da, la acest moment si la cele care vor urma voi fi cea mai nefericita fiinta de pe pamant..subieciv vorbind...