Se afișează postările cu eticheta traditie si spiritualitate romaneasca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta traditie si spiritualitate romaneasca. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Poveste de iarna cu Sfantul Niculae
(povestita de bunica mea care a trait povestea )

"Mamaitza, mai spune-mi inca o data despre mosul acela coborat din munti....ma uitam rugatoare catre chipul bunei mele, un chip bland dar hotarat.
Mamaia se uita la mine , isi impatureste batista si incepe a-mi povesti, a nu stiu cata oara ,intamplarea petrecuta cu multi , multi ani in urma.
"Era pe iarna asa, pe la inceput, intr-o seara.. Era patru decembrie..si noi eram saraci, cu trei copii, pe vremea ceea nu era usor...tact-tu sa fi avut doi-trei ani.Era o zapada maaare si un ger...facusem focul in soba si numai ce aud cainele latrand. Cineva era pesemne la poarta."
Priveste in poala la batista care o framanta in maini.Pe chipul ei momentul de atunci a ramas intiparit cu aceeasi intensitate care a avut-o la vremea lui trecuta.
"Si ma duc la poarta...cand ajung , ce sa vezi, un batran, cu toale simple pe el si albeeee de-ti lua ochii,iar pe umeri avea o blana de mieluta. Avea mosul o barba mare si atat de alba... Si imi spune: Femeie buna, ma poti gazdui pana maine dimineata ? am coborat oile de la munte si acum ma duc spre casa dar e prea frig sa pot sa mai merg acum." "Sigura ca da, i-am spus si i-am deschis poarta. Si era o zapada maicaaa...de nici cainele sa-l lasi pe drum daramite un om batran."

Mamaita is trage spre spate basmaua cazuta pe ochi si cele cateva fire albe , razmerite ,sunt asezate cuminti la locul lor, sub batic.
"Si apoi? ce a urmat mamaie?"

Ca si cand mi-ar fi povestit pentru prima data intamplarea , isi roteste privirea prin odaie si ochii i se opresc la singura icoana pe care o avea in casa: cea a Sfantului Niculae.

"Apoi l-am poftit in casa, dar i am zis: Mosule, noi suntem oameni saraci, am doua odai insa numai una are soba...cealalta e de buna, vara. Nu i nimic surioara, imi gasesc eu un loc unde sa ma asez in odaita voastra. Si a scos, maica, dintr-o desaga o bucata mare de branza si o paine rotunda si mi a zis: Da la copii branza si painea . Apai noi nu avem decat ceva mamaliga cu cartofi copti...mare saracie era maica, mare... . Da-mi mie mamaliga si cartofii si voi mancati branza cu paine. Si uite asa, am mancat cu totii, in tacere , dar nu inainte ca mosul sa se roage de inceperea cinei. Si apoi , i am zis, mosule , dormim noi cu copiii pe jos ca nu se cade sa te las pe dumneata sa dormi pe jos...Nu a vrut in ruptul capului, maica; nu si nu el doarme pe jos. Si ne puseram sa dormim...numai ce-l vad pe mos ca se duce intr-un colt al odaii si sta si se roaga...si sta, si sta..Apoi, cand am zis ca a terminat si s-o culca, incet, fara sa se auda un zgomot s-a mutat in alt colt al odaii si iar ruga, tot atat ca in primul colt. Si toata nopticica asta a facut, maica, pana la patru dimineata , in cele patru colturi de odaie! Apoi s a pus de a dormit o ora, dupa care m-a trezit si mi-a spus: Femeie, eu tre` sa plec de acum. Multumesc de gazduire si Domnul sa va aiba in paza! Am iesit dupa el sa l duc pana la poarta si ce sa vezi..!Ningea cu niste fulgi maaaaari, asa de frumosi erau, mamica, dar un intuneric gros...ca de, era cinci dimineata. Cu pasi rari mosul a pornit pe poteca inzapezita.. era un geeer de scartaia zapada sub talpi..Si in timp ce ma uitam dupa el , asa cam pe la Costandina la poarta, vedeam cum incet, incet pasii lui nu mai atingeau zapada pentru ca usor , usor se inalta...Da, maica! Se ridica de pe poteca!.La casa lui Gica lui Dragan, brusc a disparut.."
"De ce a disparut , mamaie?" intreb eu. " Eeeei, maica, eu cred ca ala a fost Sfantul Niculae, prea mult s-o rugat toata noaptea...l-a trimis Dumnezeu ca eram oameni saraci dar cinstiti"

Apoi tacu. Ochii ei mari priveau cu evlavie , ridicati spre mica icoana inegrita de fum a Sfantului Niculae.
"Acela a fost Sfantu` Niculae, maica, sa stii...el a fost."










Winter story with Saint Nicholas (told by my grandmother who lived the story)

"Grandmother, tell me once again about that old man coming down from the mountains .... I was looking askance at my good face, a gentle but determined face.
Grandmother looks at me, folds her handkerchief and starts telling me, I don't know how many times, the event happened many, many years ago.
"It was at the beginning of winter, in one evening. It was December 4th .. and we were poor, with three children, at the time it was not easy ... your father had for two or three years. It was a light snow and a frost ... I had made the fire in the stove and just to start to hear the dog barking. Someone was at the gate. "
She looks at the lap to her hard worked hands. By her face the moment from the past remained  with the same intensity that it had in the past.
And I go to the gate ... when I get there, what to see, an old man, with simple clothes on him and they were so white to take your eyes, and he had a lamb fur on his shoulders. He had a big beard and was so white ... And he says, Good woman, can you host me until tomorrow morning? I have lowered the sheep from the mountain and now I return home, but it is too cold to go now. "" Of course, yes, I told him and I opened the door. And it was a snow, dear ... no dog to leave on the road, especially a human
Grandma pulls the fallen head kerchief over her eyes, and the little white hairs are neatly placed to their place, under the head kerchief.- And then what happened , grandmother?
As if for the first time she told me the story, grandmother turns her eyes around the room and her eyes stop at the only icon she had in the house: that of Saint Nicholas.
Then I asked him to coming in the house, but I said: Old man,  we are poor people, I have two rooms but only one has a stove ... the other is good, in summer. It`s doesnt matter, my sister, I will find a place to sit in your room. And he pulled out from his saddlebag a large piece of cheese and a round loaf  and he said: Give the children bread and cheese. Old man, we only have some baked potatoes and polenta ... great poverty was, dear child , terrible one.... Give me the polenta and the potatoes, he said,  and you all will eat cheese with bread. And look, we all ate in silence, but not before the old man was praying for dinner.
And then, I said to him we sleep with the children on the floor because it doesn't fall to let him to sleep on the floor ... He didn't want at all, dear; no and no, he does sleep on the floor. And we were going to sleep ... only when I see the old man go to a corner of the room and stay and pray ... and pray, and pray ... Then when I thought he finished and went to sleep , slowly, without hearing a noise, he moved to another corner of the room and again he prayed, just as in the first corner. And all this night he did, dear, until four in the morning, in the four corners of the room! Then he went to sleep for an hour, then he woke me up and said, Woman, I have to leave now.Thank you for hosting and the Lord can keep you safe! I went after him to take him to the gate and see what!It was snowing with big snowflakes, they were so beautiful, dear, but a thick darkness ... it was five a clock in the morning. With rare steps, the old man started on the snow-covered path; beneath his soles the snow was cracking and then easy he started to rise to the sky .... easy , easy. He rose from the path under my eyes! Near Gică Drăgan's house suddenly he disappeared. "Why is he dissapeared, grandma ? "I'm asking." Well, dear child, I think he  was Saint Nicholas,he prayed too much all night long... God sent him to us because we were poor, but honest people. "
Then she was quiet. The big her eyes looked with godliness, looking up at the small, black smoke icon of St. Niculae.
" It was Saint Nicholas for sure , dear child, ... the saint of the children.

duminică, 9 mai 2010

Acasa

Acum ceva timp promisesem ca voi aduce impresii din Romania; insa recuperarea dupa episodul Schiphol si chiar o vacanta oarecum dificila , din cauza copilului, a fost mai grea.
Ar fi multe de spus despre ceea ce am gasit acolo,dupa trei ani de stat in State. In orice caz , nu voi incepe cu aspectele negative.
Trebuie sa se inteleaga un lucru: Romania nu este cel mai rau loc de pe planeta privind aspectul civilizatiei, curateniei , etc. Fiecare tara are "uscaturile ei" asa ca haideti sa vedem lucrurile asa cum sunt si sa nu mai blamam tzara pentru ca de fapt ea, tzara, nu are nimic de a face  cu viata grea pe care am gasit ca o duc confratii mei acasa...nu vorbim deci de politica. Insa stiu clar ca legile acolo nu sunt legi si ca totul pare a fi un haos. Dar nu e chiar asa.

In lungile mele drumuri prin tara, atat cat mi a permis timpul, am descoperit, in ciuda crizei si lipsurilor, o Romanie mai curata, mai moderna (poate prea moderna pt gustul meu) , am descoperit sate cu tarani gospodari , activi, cu case noi, mari , pline de flori , mai toate ingrijite , mai ales ca eram in perioada Pastelui si mai toate geamurile straluceau placut si vesel in lumina soarelui generos din luna aprilie.
In ciuda saraciei oamenii , cei mai multi dintre ei , si au pastrat optimismul insa fara a cadea in acel optimism exacerbat comun cu ignoranta si cateodata cu mania.... nu, oamenii si au pastrat starea de speranta spre mai bine in ciuda evenimentele sociale si mai ales economice si politice cu care se confrunta tzara.
 Astfel , Sfintele Pasti au fost minunate, toata lumea a uitat de ceea ce o nemultumea si am avut parte de o sarbatoare autentic crestina, asa cum o doream si careia i am simtit lipsa atatia ani.
Poze inainte de Paste, in comuna Varbilau ; oamenii prinsi in febra cumparaturilor sau pur si simplu impartind impresii de peste zi
valenii de munte..un orasel pe care il ador

Primul loc in care am ajuns, a fost satul in care locuiesc parintii mei, undeva in judetul Prahova,pe langa Slanic.
Am regasit acel familiar  amestec de arome in aer, acea caldura primitoare in atmosfera , lucruri care mi au lipsit enorm. M a impresionat efortul celor dragi de a ne face o primire cat mai frumoasa , o sedere cat mai relaxanta si primitoare in ciuda eforturilor lor , caci sunt oameni in varsta; si nu este usor sa ai zilnic la masa, timp de o saptamana, 14 persoane !
Nu va spun cat de minunat si ce noapte binecuvantata am avut dormind in casa parinteasca, asezata intre dealurile subcarpatice, intr-o liniste primordiala si senina.....!
In dimineata imediat urmatoare, in timpul in care Karina ne scutea doua ore de urlete si toanele specifice acomodarii, am inspectat bucata cu bucata orice coltisor din curte; stiam ca voi ramane curand doar cu amintirile....
Am regasit aceeasi casa parinteasca, primitoare, cu gradina inca inghetata (spre furia neputinciosa a tatalui meu care ar fi dorit sa gasesc gradina eventual inflorita..in martie!) , stupii de albine harnicute in plina activitate, copacii inmuguriti , in urmatoarele zile deja cu flori, un soare cald si bland peste dealurile cu forme sinuoase.Atmosfera era cea cunoscuta si ceea ce m a impresionat si uimit tare mullt este faptul ca am avut sentimentul ca as fi fost plecata din tzara doar trei zile...curios ....


Stupii..

"sezatoarea" de seara..ce mult mi au lipsit aceste momente
Bunicul si nepoata

Apus de soare peste sat..

Urmatorul loc pe care am dorit sa l vizitez la inceputul sederii mele acolo a fost satul in care am copilarit si pe bunicii mei dragi , la locul lor de odihna vesnica.
Satul Baldana ramasese in memoria mea un sat de oameni simpli, cu casute mici , batranesti, foarte curate si primitoare, pline de flori pe la geamuri , in gradini, cu multi copaci prin curti, atat de mari incat casele abia de se zareau , vara, sub bogatul frunzis al lor....un sat linistit, arar tulburat de zgomotoasele masini de pe sosea, cu campuri intinse sub un soare bland ...asta e imaginea care o aveam despre locul care mi a incantat copilaria....din pacate am gasit altceva ...in afara de faptul ca am gasit o curatenie desavarsita, lucru foarte bun si dovedeste harnicia localnicilor, in locul acelui sir de casute familiare , pe care le stiam, am gasit vile...niste case mari, urate, lipsite de traditionalul nostru, cu un spatiu excedentar inutil , cu un design de un gust indoielnic si nicidecum pastrand ceva autentic, o amestecatura de arhitectura nu stiu de unde venita contrastand neplacut cu peisajul senin si natural al zonei...adica un mare kich! Nu am reusit sa identific casa care se inalta acum pe locul unde altadata era casuta bunicilor mei! am cautat , m am invartit, am banuit dar nu sunt sigura ca gasit acea casa...insa am recunoscut dudul din fatza curtii si din care ma infruptam copios de cate ori imi faceam vacantele acolo:)
Ulitza copilariei mele...talpile mele de copil au batut aceasta poteca de zeci de ori pana la coopoerativa sateasca , sa cumpar bomboane cu lapte..Din tot ceea ce a insemnat locul meu drag nu a ramas decat acest dud din fatza casei(o casa straina acum)
campia din spatele casei( a fostei case ,)....mereu am fost fascinata de ea..nu stiu de ce
Dragii mei bunici...sunt de neinlocuit....
Urmatorul lucru care m a intristat este faptul ca acum, satul Baldana e un loc foarte aglomerat pe sosea. Tiruri mari la tot pasul, un trafic infernal si zgomotos (satul e la 30 km de Bucuresti) care tulburau linistea primordiala din atmosfera....nimic mai neplacut decat sa constat ca "civilizatia" si a intins tentaculele otravitoare pana acolo...
Singurul loc unde am regasit linistea specifica satului este locul unei odihnesc bunicii mei; de fapt pentru acel loc am batut mii de kilometri....de ce? pentru ca acolo am gasit singura fotografie existenta , cu ei, pe stalpul de la mormant...nimeni din familie nu a pastrat poze cu ei sau le au ratacit.Acum ii am , aici langa mine si sunt fericita:).
Am incercat sa fac mai multe poze in sat, incercand sa localizez locuri cunoscute dar am renuntat..satul e transformat total..numai campiile care il inconjoara au ramas aceleasi ....intinse si imbratisate vesnic de un soare bland si patern....

Urmatoarea locatie a fost Targu Mures, locul natal al sotului meu.

Un oras de marime medie, curat, foarte frumos,un oras in care traditionalul , modernul si istoria se regasesc intr o imbinare armonioasa. Un loc in care m am plimbat cu placere, zilnic cat am stat acolo, descoperind zi de zi stradute ascunse cu magazine mici , pline cu obiecte de anticariat, cu case foarte curate si inflorite pe la geamuri, strazi la fel de curate, pline de viata.


Cata animatie...:)


 Un oras in care mi-ar placea sa locuiesc permanent pentru ca imi da confortul ca sunt in siguranta; urasc orsele mari in care te pierzi.

Alte locuri vizitate au fost manastirea Zamfira, monument istoric deoarece este pictata in intregime de Nicolae Grigorescu. icoana Maicii Domnului de langa altar e superba...Fecioara pare vie si din orice colt ai privi icoana ai senzatia ca esti privit ; im plus zambetul ei este minunat si cateodata pare a-si schimba fizionomia ..de aici iluzia ca esti privit cu mustrare duioasa, cateodata...
Nu am facut decat trei poze si acelea in fuga pentru ca fotografiatul in incinta bisericii este interzis. Recomand cu caldura vizita la manastirea Zamfira; picturile sunt superbe iar locul e incarcat de seninate spirituala, liniste primordiala si evlavie....un loc magic.



Sfintele Pasti l am facut la manastirea Antonie cel Mare, o manastire de calugari. Am avut parte de o slujba autentica si de emotii pe masura evenimentului....nici o sarbatoare de Paste sau Craciun nu este ca acasa nicaieri in lume; cel putin pentru mine.



masa traditionala de Paste

Ritualul crestin; ciocnirea oualelor
"Baia" ritualica in prima dimineata de Paste


Apoi o incursiune la Corund, de unde am achizitionat cateva blide artizanale , cu maiestrie lucrate; pacat ca nu se mai folosesc si nu prea se cumpara aceste obiecte. Poze din zone in curand pentru ca sotul meu nu a descarcat pozele din aparatul lui foto.
Cateva poze pe drumul prahova - targu mures

Pozele sunt multe; dar spatiul e destul de limitat asa ca am triat din ele.

Cam aceasta a fost, in mare vizita acasa.
Nu am reusit sa ajung in Bucuresti si nu deci va pot da nici o parere personala despre ce este acolo in acest moment.
 Insa , per ansamblu, am gasit o Romanie care se straduieste sa se alinieze la standardele de civilizatie cerute, chiar daca mai greu dar o face, o Romanie curata, primitoare, cu "uscaturile " ei dar si alea sunt peste tot. De exemplu, in Amsterdam exista acele trenuri care circula in tot orasul pornind de la aeroport si mergand in diferite directii. Deci Amsterdam....nu va pot descrie cata mizerie am gasit in acele statii de tren-metrou! A fost de neimaginat ceea ce am gasit acolo si nu as fi crezut vreodata: peturi aruncate la orice colt, hartii ghemotoc si ambalaje de produse de te impiedicai de ele, pahare de plastic , tigari la orice pas aruncate, toate acestea in cantitati considerabile,gresia in incinta statiei se vedea ca nu mai vazuse apa de multa vreme...imi pare tare rau ca nu am facut cateva poze dar mi a fost jena de miile de calatori care treceau pe langa mine si nu as fi vrut sa ii jignesc , aratandu le ca ma intereseaza mizeria din jurul lor....asa ca am renuntat dar rau am facut.
As fi avut o dovada clara ca, Romania nu este cea mai murdara tara din Europa sau din lume cum avanseaza unii ideea...se poate si mai rau! si credeti ma caci nu am vazut atata mizerie in tara cat am vazut in acele statii de tren...inimaginabil! Si totusi e Amsterdam....

M-am reintors in tara pustie si monotona ducand cu mine amintiri placute(exceptand toanele de acomodare ale Karinei), incarcata cu vibratiile natale si mult mai linistita.
Asa cum v-am mai spus ar fi multe de povestit insa nu mi permite timpul si spatiul sa o fac.
Un lucru, insa, il stiu cu siguranta: nimic si nimeni nu imi va schimba opinia si decizia de a trai in Romania. Cu tot pitorescul si frumusetea specifica zonelor, cu toate neajunsurile si greutatile vietii de zi cu zi Romania ramane un loc fascinant pentru mine si in primul rand inseamna ACASA.

Am privit cu tristete , din avion, imaginea indepartata a locului natal , si imbratisand-ul cu privirea inrourata in amintirea clipelor petrecute acolo, nu am putut sopti decat: "Romania, te iubesc"

duminică, 26 iulie 2009

Icoana- mozaic textil


A new work, a new project and an achievement I would say, that due to its complexity and detail of the mosaic art work .
O noua lucrare , un nou proiect si o realizare as spune eu; asta datorita complexitatii si muncii in detaliu a tehnicii mozaic.


I completed an icon of size 43x55 cm, created completely of fabrics, namely only satin worked in mosaic technique.

Am finalizat o icoana de dimensiunile 43x55 cm , creata complet din materiale textile, mai precis numai satin, lucrata in tehnica mozaicului.

Specifically: I have worked with small pieces of satin cuted to size 1x1 "and where was necessary I used strips the size of 2 mm width and 1 cm lungine. A pieces of satin were stuck on a previously selected fabric that I drawing the outline shapes of the icon, attached with fusible web, one by one. After  I finished  the integral gluing  I covered the whole icon,  gold edges , with old gold bronze tulle, to stabilize the satin pieces.

Concret: am lucrat cu bucatele mici de satin taiate la dimensiunea de 1x1"si unde modelul a cerut, am folosit si stripuri de dimensiunea de 2 mm latime si 1 cm lungine. Bucatelele de satin au fost lipite pe un material ales anterior pe care am desenat conturul formelor din icoana, lipite cu fusible web , una cate una; dupa ce am finalizat lipirea integrala am acoperit intreaga icoana, mai putin marginile aurii, cu tulle bronz auriu vechi, pentru a stabiliza bucatelele de satin.


After this operation I quilted the grooves of the  satin pieces. Finally I applied a gold border (I love goldchurches~ icon)because  it opens and creates the impression of continuous aura. I quilted the border too and I have to attach a binding, all gold, as a continuation of the border. I do not want to mix too many colors. On the connecting edge of the border with  the icon I have attached a green ribbon with antique gold, as a framework for the main reason.

Dupa aceasta operatie am quiltuit pe santurile dintre bucatelele de satin . In final am aplicat un border auriu- imi plac icoanele de biserici , aurii - pt ca mai deschide si creeaza impresia de aura continua. Am quiltuit si borderul si mai am de atasat un binding, tot auriu , ca o continuare a borderului. Nu vreau sa amestec prea multe culori . Pe marginea de unire a icoanei cu borderul am atasat un ribbon verde antic cu aurie , ca un cadru pentru motivul principal.


I chose thesatin to play the gloss  mosaic stone and that depending on the light the icon changes its colors become "other"
Am ales satinul pentru a reda luciul pietrei de mozaic si pentru ca in functie de lumina icoana isi schimba culorile devenind "alta".

In this work was valued Virgin expressiveness  and i admit that I worked at this point for I have not wanted to be a crude copy of the original image .I wanted  my icon to espress something special if even it was worked from fabrics.. La aceasta lucrare a fost apreciata expresivitatea maicii Domnului si recunosc ca am lucrat la acest punct pt ca nu am vrut sa fie o copie bruta a imaginii dupa care am lucrat ci am dorit ca icoana mea sa exprime ceva chiar daca este lucrata din material textil.



Do not ask me how work went .... of Sisyphus, but worth it I say, for hours i glues satin pieces, combining them to play the picture values plus the choice of materials. I had trouble with the fabrics because  I  not even had the colors and I  had to paint myself.... satin! And the use satin is a baroque satin  thicker than normal and more fluffy ..

Nu ma intrebati cum a decurs munca.... de Sisif, dar a merita zic eu; ore in sir de lipit bucatele de satin alunecoase, combinarea lor pentru a reda valorile tabloului plus alegerea materialelor . La materiale am avut probleme pt ca nu am avut chiar culorile pe care le-am dorit si a trebuit sa vopsesc eu....satin! Iar satinul folosit e un satin baroc, mai gros decat cel normal si mai pufos..


Here are finalized details of the icon:
Aici detalii din icoana finalizata:



And here is the finalized icon yet no binding (attach one edge of closing soon)

Si aici icoana finalizata , fara binding inca(marginea de incheiere o atasez curand)



Mosaic icon worked in town Lucca, Italy, it served me as a model for my work:

Icoana din mozaic lucrata in oraselul Lucca, Italia, mi-a servit drept model pentru lucrarea mea:

Although I would have liked a line closer to the original  I am  still happy with the result. Without false modesty I can confirm it is one of the best of my all work  so far even though I can`t framed it on quiltcategory . It is framed rather in mixed media art .... but I accept other opinions and criticism, of course.

Cu toate ca mi-as fi dorit o replica textila mai apropiata de original sunt totusi multumita de rezultat. Fara falsa modestie pot firma ca este una din cele mai bune lucrari ale mele de pana acum cu toate ca nu o pot incadra la categoria quilt. Se incadreaza mai degraba in mixed media art....dar accept si alte pareri si critici , bineinteles.



I wish you a new good week!
Va doresc saptamana buna tuturor!

miercuri, 24 iunie 2009

Mocirita cu trifoi



Dincolo de influentele "culturale" ale unei minoritati care nu reprezinta Romania si care, din pacate, ne-a creat in lume, imaginea unui popor primitiv,dezordonat exista acel autentic romanesc, reprezentativ pentru spiritul poporului roman.


Din nefericire (si inexplicabil pentru mine )este faptul ca mass media romaneasca nu vadeste absolut nici un interes in a promova cultura romaneasca ; in schimb sustine anticultura si obliga cetateanul sa "inghita" tot ce are grija ca ea(mass media) sa difuzeze...si ceea ce ma uimeste si intristeaza si mai mult este ca cei mai multi oameni nu fac nici o selectie si nu se impotrivesc acestor "bombardamente" informationale de proasta calitate...daca ar fi existat acea selectie personala manelele nu ar fi reusit sa ocupe rangul de muzica reprezentativa...



Una dintre perlele cantecului popular romanesc, de o simplitate incantatoare este cantecul ardelenesc Mocirita cu trifoi, un cantec care reflecta, la fel de simplu, relatia arhaica a omului cu natura inconjuratoare, relatie care s-a degradat din pacate in defavoarea ambelor parti...


Va invit sa il ascultati in interpretarea Maestrului Gheorghe Zamfir , omul cu naiul fermecat :) insotite de imagini care nu mai au nevoie de comentarii..


http://www.youtube.com/watch?v=zrhnB7mzhAc


Dincolo de "uratul" pe care avem grija sa il vedem zilnic in tara noastra exista acea parte frumoasa, spirituala pe care multi o omitem si o ignoram , o parte care ne reprezinta si onoreaza.


Ar fi bine sa ne amintim cat mai des de ea ; in caz contrar vom deveni, pentru posteritate, un popor "mort".



Lyrics:

Mocirita cu trifoi,
Mocirita cu trifoi
M-or petit la maica doi
M-or petit la maica doi .


Spune-mi puiule de cuc
Spune-mi puiule de cuc
Dupa care sa ma duc
Dupa care sa ma duc .

Mandra, mandruleana me·
Mandra mandruleana me·
Duce dupa care-i vre·
Duce dupa care-i vre·

Dupa cel frumos m-as duce
Dupa cel frumos m-as duce
Ca are gurita dulce
Ca are gurïta dulce .



ps. nu am reusit sa aflu ce anume inseamna "mocirita"..pentru cei care cunosc termenul am rugamintea si imi comunice si mie. Multumesc!:)

Am obosit...