Sunday, May 23, 2010

Incercari, esecuri si reusite

Am terminat cele doua lucrari pe care le speram interesante....oroare si eroare!
Au iesit doua catastrofe de lucrari din punct de vedere coloristic!
Insa nu disper; numai din incercari si erori am reusit sa invat sa vopsesc nu din "modul de folosire", total eronat, de pe pachetele de vopsea.
Deci wall hanging -ul cu metoda lui Ruth a iesit din puct de vedere tehnic..insa coloristic e o catastrofa! culorile nu au lumina, sunt sterse , spre gri, in plus am avut si neinspiratia de a le potrivi..oricum in tabloul Periwinkle toate bateau spre gri asa ca a iesit o mare pata de culoare gri, urata, intreg tabloul...

\
Metoda de imbinare a pieselor textile a mers insa si pot sa consider un experiment reusit din acest punct tabloul..cel putin mi-am insusit tehnica lui Ruth, pe care totusi nu o voi folosi pentru ca e foarte mare consumatoare de timp.
Eu nu lucrez quilturi pentru paturi deci nu am nevoie de o tehnica fixa, rigida, de fixare a materialelor fara a se destrama materialele.
Eu lucrez numai art quilt unde tehnicile se imbina si completeaza, tehnici care nu implica grija pentru marginea materialului. In anumite cazuri acest aspect al franjurarii poate fi un punct de decor important in tablou.
In art quilt este important foarte mult impactul visual nu tehnicile folosite .De aceea , art quilt-ul imi da o mai mare libertate de miscare in jurul tehnicilor si nu ma obliga sa ader la o tehnica rigida, consumatoare de timp .astfel de tehnica e cea a lui Ruth ,insa rezultatul e minunat mai ales pentru quilturile care se spala.
Personal, nu recomand spalarea nici unui quilt fie el de pat sau de perete...curatatoria chimica e mult mai indicata si destul de avantajoasa...nu se spala oricum nici un quilt in fiecare zi .

Deci dupa esecul coloristic cu floarea albastra mi am revizuit notitele in ceea ce priveste cantitatile de vopsea folosita si modul de lucru cu vopseaua si am incercat din nou. Rezultatul a fost placut de asta data si mult mai aproape de real.
Acum un an , cand m-am apucat de vopsit materiale, am cumparat cantitati maricele de vopsea , all purpose RIT cu care se vopseste numai la cald.alegere gresita dar tardiv...trebuie sa ma scap de ea pentru ca e destula si va trebui sa trec sa lucrez cu Procion pe care insa nu il gasesc in magazine ci numai cumparat online. Tocmai de aceea am apelat la RIT acum  un an , pentru ca aveam nevoie sa vopsesc ceva, repede si a fost singura alternativa care am gasit o la acel moment. Dar alegerea nu e buna mai ales pentru tehnica low immersion water, pentru ca vopsirea cu RIT implica obligatoriu vopsit pe flacara pe aragaz. cei de la RIT recomanda pentru vopsitul low immersion sa se foloseasca cuptorul cu microunde un minut insa dupa esecurile care le-am avut , in nici un caz nu e suficient un minut de tinut panza in microwave! ca sa ajung la un rezultat care sa ma multumeasca am tinut materialul in vopsea cel putin 4 minute, in microwave.
Si tot nu va iesi ceea ce doresc. De ce ? pentru ca e specific vopselei RIT. cu aceasta vopsea nu se obtin culori vibrante oricat te ai stradui si orice ai pune in ea. eu gasesc anumite culori lipsite de stralucire tocmai de aceea optez pentru Procion cat de curand.
Tabloul Doc la lacul Atitlan are aceeasi problema....respectand "indicatiile profesionale" ale companiei RIT am ajuns la acelasi rezultat neplacut privind culorile...dintr-un albastru estompat si stralucitor, spre gri metalic am ajuns la niste culori incerte, sterse si monotone.Tehnica in acest tablou e fusible, o tehnica perfecta si maleabila pentru art quilt.



Dupa esecul coloristic al celor doua tablouri am ajuns la niste rezultate surprinzator de placute folosindu mi intuitia si cuptorul cu microunde mai multe minute...am aplicat pt vopsit minute mai multe si rezultatul e vizibil diferit de cel anterior.
Materialele vopsite dupa instinctul meu le-am folosit in doua tablouri lucrate in fusible, ambele, lucrari care le consider reusite total.

Primul, un trandafir inrourat, lucrat in fusible, 16"x18 " , lucrat exclusiv cu materiale vopsite de mine.
A fost bine primit pe Etsy unde s- a si vandut imediat dupa expunere.



SOLD


Lucrat in tehnica fusible, aspectul total nu e deloc neplacut tinand cont ca marginile sunt nefinisate insa impactul vizual e impresionant cu fusible pentru ca poti lucra tridimensional , lejer, fara sa te uiti cu disperare la zecile de petice in nuante si sa te intrebi cand le vei imbina.

Pe petalele trandafirului am cusut mici margelute transparente pentru efectul de roua .
Materialele folosite la acest tablou sunt vopsite de mine; nu am folosit cotton comercial decat pentru spatele quiltului.

Detaliu

Al doilea tablou terminat acum doua zile " Still life with pears and apple", 19" x 21" e lucrat in aeeasi tehnica , cu aceleasi panze vopsite de mine; numai pentru border am folosit batik comercial.

detaliu

Se poate observa lejer diferenta intre cele patru lucrari: ultimele  doua lucrate au o cromatica mult mai accentuata , luminoasa si distincta.

In concluzie, indicatiile de folosire a vopselei , de catre producator, sau experienta altor pasionati de vopsit nu sunt elemente suficiente care sa te ajute sa obtii culori reusite; cel mai bine inveti din incercari repetate, din practica propriu zisa, personala.Chiar si tehnica de vopsit cu putina apa o poti insusi numai practicand si amestecand culori. Teoria ramane doar teorie....
Sa aveti o saptamana frumoasa si creativa!
Spor la lucru si pe curand!

Wednesday, May 12, 2010

"The Flight" - Zborul - art quilt

Se intampla uneori sa nu pot lua decizia in privinta unui proiect nou. Quilturile traditionale le evit pentru ca sunt prea geometrice pentru gustul meu; poate ca am cateodata dispozitia sa lucrez cu 1/4inch, sa stau sa masor, sa probez si sa masor din nou. Dar nu mereu mi se intampla acest lucru.
Am un astfel de quilt , in lucru, dupa metoda lui  Ruth Mcdowell, metoda care consta integral din asamblarea tuturor peticelor care alcatuiesc quilt, cusute intre ele; nu aplicatie nu fused. Totul se coase la masina , indiferent daca sunt petice geometrice sau curbe.
Am invatat si invat inca metoda si e fascinanta, insa e mare consumatoare de timp.

Insa asa cum spuneam, iau decizii mai greu in privinta unui proiect nou.
Am avut un asemenea proiect, spun am avut caci l am finalizat curand dupa intoarcerea din Romania, inceput in noiembrie anul trecut.
Ideea imi apartine; nu a existat un pattern pentru el. A fost o revelatie sufleteasca pe care am simtit nevoia sa o transpun pe panza.
Quiltul reprezinta silueta unei balerine si a unui cocor in apus de soare.
Simbolic, reprezinta eterna dorinta si tendinta a spiritului uman de zbor catre libertatea spirituala si intelectuala exterioare lumii fizice in care traim, o comuniune cu Creatorul, o rupere de trairea cu greu a realitatii fizice care incatuseaza spiritul si evolutia lui. Este un zbor simbolic spre o lume pe care o intuim; asa cum cocorul , aceasta pasare gratioasa, isi intinde aripile catre inaltul cerului , tot asa spiritul uman transcede lumea fizica inaltandu-si aripile catre lumea careia ii apartine....

Proiectul a inceput in noiembrie si l-am abandonat cateva luni bune pentru ca la un moment dat mi s- a parut ridicola tema.
L-am reluat si terminat acum doua saptamani.
Ceea ce m-a bucurat foarte mult si mi -a dat satisfactia muncii este ca a fost cumparat imediat ce a fost postat in magazin , pentru o tanara care va absolvi scoala de balet in junie , 2010. Mama ei a considerat ca este un cadou potrivit pentru acest moment. Quiltul a plecat in Suedia , a si ajuns deja si a fost foarte apreciat; acest lucru imi spune ca trebuie sa tin cont de deciziile in privinta unui nou proiect, sa nu ignor ideile proprii din viitor care uneori se pot dovedi creative, chiar daca par ridicole.
Am avut inspiratia sa il termin si mi-a placut rezultatul; insa nu speram ca va fi apreciat asa cum a si fost.

Tehnici de lucru simple: am folosit fusible web, free motion light , si unde am lucrat mai mult a fost thread painting -ul... cocorul e lucrat numai cu thread painting pentru a crea perspectiva de spatiu si transparenta.



In lucru: un periwinkle lucrat in tehnica Ruth Mcdowell...si  nu stiu ce va iesi si un landscape lucrat dupa o fotografie de pe un site freephotos. Lucrez in paralel ca sa nu ma plictisesc:)

Spor la lucru si numai bine tuturor!

Sunday, May 9, 2010

Acasa

Acum ceva timp promisesem ca voi aduce impresii din Romania; insa recuperarea dupa episodul Schiphol si chiar o vacanta oarecum dificila , din cauza copilului, a fost mai grea.
Ar fi multe de spus despre ceea ce am gasit acolo,dupa trei ani de stat in State. In orice caz , nu voi incepe cu aspectele negative.
Trebuie sa se inteleaga un lucru: Romania nu este cel mai rau loc de pe planeta privind aspectul civilizatiei, curateniei , etc. Fiecare tara are "uscaturile ei" asa ca haideti sa vedem lucrurile asa cum sunt si sa nu mai blamam tzara pentru ca de fapt ea, tzara, nu are nimic de a face  cu viata grea pe care am gasit ca o duc confratii mei acasa...nu vorbim deci de politica. Insa stiu clar ca legile acolo nu sunt legi si ca totul pare a fi un haos. Dar nu e chiar asa.

In lungile mele drumuri prin tara, atat cat mi a permis timpul, am descoperit, in ciuda crizei si lipsurilor, o Romanie mai curata, mai moderna (poate prea moderna pt gustul meu) , am descoperit sate cu tarani gospodari , activi, cu case noi, mari , pline de flori , mai toate ingrijite , mai ales ca eram in perioada Pastelui si mai toate geamurile straluceau placut si vesel in lumina soarelui generos din luna aprilie.
In ciuda saraciei oamenii , cei mai multi dintre ei , si au pastrat optimismul insa fara a cadea in acel optimism exacerbat comun cu ignoranta si cateodata cu mania.... nu, oamenii si au pastrat starea de speranta spre mai bine in ciuda evenimentele sociale si mai ales economice si politice cu care se confrunta tzara.
 Astfel , Sfintele Pasti au fost minunate, toata lumea a uitat de ceea ce o nemultumea si am avut parte de o sarbatoare autentic crestina, asa cum o doream si careia i am simtit lipsa atatia ani.
Poze inainte de Paste, in comuna Varbilau ; oamenii prinsi in febra cumparaturilor sau pur si simplu impartind impresii de peste zi
valenii de munte..un orasel pe care il ador

Primul loc in care am ajuns, a fost satul in care locuiesc parintii mei, undeva in judetul Prahova,pe langa Slanic.
Am regasit acel familiar  amestec de arome in aer, acea caldura primitoare in atmosfera , lucruri care mi au lipsit enorm. M a impresionat efortul celor dragi de a ne face o primire cat mai frumoasa , o sedere cat mai relaxanta si primitoare in ciuda eforturilor lor , caci sunt oameni in varsta; si nu este usor sa ai zilnic la masa, timp de o saptamana, 14 persoane !
Nu va spun cat de minunat si ce noapte binecuvantata am avut dormind in casa parinteasca, asezata intre dealurile subcarpatice, intr-o liniste primordiala si senina.....!
In dimineata imediat urmatoare, in timpul cand Karina ne scutea doua ore de urlete si toanele specifice acomodarii, am inspectat bucata cu bucata orice coltisor din curte; stiam ca voi ramane curand doar cu amintirile....
Am regasit aceeasi casa parinteasca, primitoare, cu gradina inca inghetata (spre furia neputinciosa a tatalui meu care ar fi dorit sa gasesc gradina eventual inflorita..in martie!) , stupii de albine harnicute in plina activitate, copacii inmuguriti , in urmatoarele zile deja cu flori, un soare cald si bland peste dealurile cu forme sinuoase.Atmosfera era cea cunoscuta si ceea ce m a impresionat si uimit tare mullt este faptul ca am avut sentimentul ca as fi fost plecata din tzara doar trei zile...curios ....


Stupii..

"sezatoarea" de seara..ce mult mi au lipsit aceste momente
Bunicul si nepoata

Apus de soare peste sat..

Urmatorul loc pe care am dorit sa l vizitez la inceputul sederii mele acolo a fost satul in care am copilarit si pe bunicii mei dragi , la locul lor de odihna vesnica.
Satul Baldana ramasese in memoria mea un sat de oameni simpli, cu casute mici , batranesti, foarte curate si primitoare, pline de flori pe la geamuri , in gradini, cu multi copaci prin curti, atat de mari incat casele abia de se zareau , vara, sub bogatul frunzis al lor....un sat linistit, arar tulburat de zgomotoasele masini de pe sosea, cu campuri intinse sub un soare bland ...asta e imaginea care o aveam despre locul care mi a incantat copilaria....din pacate am gasit altceva ...in afara de faptul ca am gasit o curatenie desavarsita, lucru foarte bun si dovedeste harnicia localnicilor, in locul acelui sir de casute familiare , pe care le stiam, am gasit vile...niste case mari, urate, lipsite de traditionalul nostru, cu un spatiu excedentar inutil , cu un design de un gust indoielnic si nicidecum pastrand ceva autentic, o amestecatura de arhitectura nu stiu de unde venita contrastand neplacut cu peisajul senin si natural al zonei...adica un mare kich! Nu am reusit sa identific casa care se inalta acum pe locul unde altadata era casuta bunicilor mei! am cautat , m am invartit, am banuit dar nu sunt sigura ca gasit acea casa...insa am recunoscut dudul din fatza curtii si din care ma infruptam copios de cate ori imi faceam vacantele acolo:)
ulitza copilariei mele...talpile mele de copil au batut aceasta poteca de zeci de ori pana la coopoerativa sateasca , sa cumpar bomboane cu lapte..Din tot ceea ce a insemnat locul meu drag nu a ramas decat acest dud din fatza casei(o casa straina acum)
campia din spatele casei( a fostei case ,)....mereu am fost fascinata de ea..nu stiu de ce
Dragii mei bunici...sunt de neinlocuit....
Urmatorul lucru care m a intristat este faptul ca acum, satul Baldana e un loc foarte aglomerat pe sosea. Tiruri mari la tot pasul, un trafic infernal si zgomotos (satul e la 30 km de Bucuresti) care tulburau linistea primordiala din atmosfera....nimic mai neplacut decat sa constat ca "civilizatia" si a intins tentaculele otravitoare pana acolo...
Singurul loc unde am regasit linistea specifica satului este locul unei odihnesc bunicii mei; de fapt pentru acel loc am batut mii de kilometri....de ce? pentru ca acolo am gasit singura fotografie existenta , cu ei, pe stalpul de la mormant...nimeni din familie nu a pastrat poze cu ei sau le au ratacit.Acum ii am , aici langa mine si sunt fericita:).
Am incercat sa fac mai multe poze in sat, incercand sa localizez locuri cunoscute dar am renuntat..satul e transformat total..numai campiile care il inconjoara au ramas aceleasi ....intinse si imbratisate vesnic de un soare bland si patern....

Urmatoarea locatie a fost Targu Mures, locul natal al sotului meu.

Un oras de marime medie, curat, foarte frumos,un oras in care traditionalul , modernul si istoria se regasesc intr o imbinare armonioasa. Un loc in care m am plimbat cu placere, zilnic cat am stat acolo, descoperind zi de zi stradute ascunse cu magazine mici , pline cu obiecte de anticariat, cu case foarte curate si inflorite pe la geamuri, strazi la fel de curate, pline de viata.


Cata animatie...:)


 Un oras in care mi-ar placea sa locuiesc permanent pentru ca imi da confortul ca sunt in siguranta; urasc orsele mari in care te pierzi.

Alte locuri vizitate au fost manastirea Zamfira, monument istoric deoarece este pictata in intregime de Nicolae Grigorescu. icoana Maicii Domnului de langa altar e superba...Fecioara pare vie si din orice colt ai privi icoana ai senzatia ca esti privit ; im plus zambetul ei este minunat si cateodata pare a-si schimba fizionomia ..de aici iluzia ca esti privit cu mustrare duioasa, cateodata...
Nu am facut decat trei poze si acelea in fuga pentru ca fotografiatul in incinta bisericii este interzis. Recomand cu caldura vizita la manastirea Zamfira; picturile sunt superbe iar locul e incarcat de seninate spirituala, liniste primordiala si evlavie....un loc magic.



Sfintele Pasti l am facut la manastirea Antonie cel Mare, o manastire de calugari. Am avut parte de o slujba autentica si de emotii pe masura evenimentului....nici o sarbatoare de Paste sau Craciun nu este ca acasa nicaieri in lume; cel putin pentru mine.



masa traditionala de Paste

Ritualul crestin; ciocnirea oualelor
"Baia" ritualica in prima dimineata de Paste


Apoi o incursiune la Corund, de unde am achizitionat cateva blide artizanale , cu maiestrie lucrate; pacat ca nu se mai folosesc si nu prea se cumpara aceste obiecte. Poze din zone in curand pentru ca sotul meu nu a descarcat pozele din aparatul lui foto.
Cateva poze pe drumul prahova - targu mures

Pozele sunt multe; dar spatiul e destul de limitat asa ca am triat din ele.

Cam aceasta a fost, in mare vizita acasa.
Nu am reusit sa ajung in Bucuresti si nu deci va pot da nici o parere personala despre ce este acolo in acest moment.
 Insa , per ansamblu, am gasit o Romanie care se straduieste sa se alinieze la standardele de civilizatie cerute, chiar daca mai greu dar o face, o Romanie curata, primitoare, cu "uscaturile " ei dar si alea sunt peste tot. De exemplu, in Amsterdam exista acele trenuri care circula in tot orasul pornind de la aeroport si mergand in diferite directii. Deci Amsterdam....nu va pot descrie cata mizerie am gasit in acele statii de tren-metrou! A fost de neimaginat ceea ce am gasit acolo si nu as fi crezut vreodata: peturi aruncate la orice colt, hartii ghemotoc si ambalaje de produse de te impiedicai de ele, pahare de plastic , tigari la orice pas aruncate, toate acestea in cantitati considerabile,gresia in incinta statiei se vedea ca nu mai vazuse apa de multa vreme...imi pare tare rau ca nu am facut cateva poze dar mi a fost jena de miile de calatori care treceau pe langa mine si nu as fi vrut sa ii jignesc , aratandu le ca ma intereseaza mizeria din jurul lor....asa ca am renuntat dar rau am facut.
As fi avut o dovada clara ca, Romania nu este cea mai murdara tara din Europa sau din lume cum avanseaza unii ideea...se poate si mai rau! si credeti ma caci nu am vazut atata mizerie in tara cat am vazut in acele statii de tren...inimaginabil! Si totusi e Amsterdam....

M-am reintors in tara pustie si monotona ducand cu mine amintiri placute(exceptand toanele de acomodare ale Karinei), incarcata cu vibratiile natale si mult mai linistita.
Asa cum v-am mai spus ar fi multe de povestit insa nu mi permite timpul si spatiul sa o fac.
Un lucru, insa, il stiu cu siguranta: nimic si nimeni nu imi va schimba opinia si decizia de a trai in Romania. Cu tot pitorescul si frumusetea specifica zonelor, cu toate neajunsurile si greutatile vietii de zi cu zi Romania ramane un loc fascinant pentru mine si in primul rand inseamna ACASA.

Am privit cu tristete , din avion, imaginea indepartata a locului natal , si imbratisand-ul cu privirea inrourata in amintirea clipelor petrecute acolo, nu am putut sopti decat: "Romania, te iubesc"