Saturday, October 30, 2010

Ultimele lucrari; I am back

Nici nu stiu cand au trecut 3 luni de munca; m-am implicat in noul meu program de viata care m-a absorbit in totalitate, nelasandu-mi loc si timp pentru multe alte activitati in viata mea pe care mi le doresc permanente.

Doresc sa va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat mesaje intre timp si sa imi cer iertare pentru ca nu am reusit sa va raspund cum as fi dorit.

Stiu ca promisesem un articol despre noul meu loc de munca si relatiile dintre angajati insa , dupa un studiu practic , zilnic, la fata locului am constatat o evidenta clara ; pe cat e de clara pe atat de banala : oamenii si relatiile umane in general sunt peste tot , identice. Ceea ce difera este doar limba.
Cu aceasta concluzie cred ca am reusit sa sintetizez ceea ce ar fi trebuit sa scriu intr-un articol.
Aceleasi sentimente de apartenenta, deschidere sau respingere umana, cat si comportamente specifice se intalnesc si aici cand apari pe firmamentul unui nou loc de munca. Aceleasi barfe , rautati sau din contra, apropieri si empatii am intalnit si aici. Nu difera cu nimic fata de alte locuri din lume. Ceea ce diferentiaza este faptul ca toate acestea se desfasoara la un nivel mai mult sau mai putin elevat de comportament. Adica aici poti fi respins de grup cu un ranjet sclipitor si rece pe fata care te poate deruta daca nu cunosti cat de putin psihologia acestui popor.
Exista si aici (si destul de pregnanta ) starea de anxietate legata de siguranta locului de munca...si ma refer la colegii mei americani care trec prin aceleasi angoase prin care trece un imigrant .
Imigrantii, si as dori sa subliniez ca este constatare din realitate -  imigrantii, de orice nationalitate, nu sunt bine primiti nicaieri; cel putin pentru inceput. E acel fenomen de care vorbeam odata .." dupa ce ca nu avem noi locuri de munca ce mai cautati si voi aici..?"
 Un amanunt, cei care doresc sa ma contrazica in mod agresiv, asa cum s a mai intamplat am sa ii rog sa ocoleasca mai bine acest blog; nu sunt adepta imigrarii, a denigrarii tarii de origine, a ridicarii in slavi a statului american si a vietii pline de sirop de corn si sare cat cuprinde de aici....nu suport si imi repugna persoanele de origine romana ,care isi fac blog si prezinta viata "atat de minunata " de aici cu atatea amanunte inutile si exagerate...e absolut jenant! Am avut neplacuta surpriza sa fiu contacata de un absolvent de teologie care m a rugat sa ii gasesc un job aici (!) cand i am spus la ce joburi se poate astepta indiferent de pregatirea lui profesionala replica lui m a uimit: "adica a cazut si visul meu american, nu i asa?" pur si simplu am fost stupefiata. Asta este imaginea pe care inca o au multi romani legata de viata in state! totul lapte si miere si asta datorita faptului ca , multi din cei care traiesc aici nu prezinta realitatea asa cum este ea.
In plus, am  colegi romani care vietuiesc aici de mai bine de 10 ani si care nu au habar de elementara limba engleza iar pregatirea profesionala nula; pentru ei este un calvar supravietuirea printre americani si ii inteleg. Nu inteleg cum poti accepta sa traiesti intr o societate , cu ideea ca vei fi acolo permanent , fara insa sa poti comunica in limba acelui popor...
 Ostilitatile se simt in "aer' si nu cad bine nimanui ; insa tot asa cum mai mentionam odata , sunt de acord cu ei. In rest, ca sa poti merge mai departe trebuie sa te obisnuiesti cu aceste ostilitati si sa intorci acelasi ranjet specific de complezenta si sa te minti ca esti acceptat. Altfel nu rezisti. Exista insa si americani care nu sunt afectati  de prezenta unor colegi de alte nationalitati insa destul de putini.
In rest , munca este munca si fiecare lupta sa isi mentina postul, adica supravietuiasca.
Cat despre mine , suntem obositi toti trei. Imi astept socrii sa soseaca luna aceasta sa o preia pe Karina pentru ca programul ei este complet dat peste cap ca de fapt si al nostru.
Apoi , urmeaza sa imi iau carnetul de soferi cat de curand; a avea masina in State nu este un lux ci o necesitate absolut stringenta.

In ceea ce priveste munca mea initiala, quiltul, nu a stat pe loc.
Am avut placuta si stimulanta surpriza ca o cumparatoare din Canada sa imi cumpere trei lucrari odata, acum o luna. Drept pentru care lucrez cate putin, zilnic, pentru ca magazinul este aproape gol .
Am cateva lucrari care unele s-au vandut altele sunt deja in magazin, nu multe.
Ma concentrez mult pe art quilt si incerc fiber art pentru ca implica mai multa creativitate decat quilturile clasice.

Lighthouse at sunrise - fiber art quilt, cu tenta abstracta ; am folosit acrilice, panza vopsita de mine, tifon (cheesecloth), diferite fire decorative aplicate prn couching si margelute (beads). trei scoici naturale completeaza decorul.


Tree life- un quilt foarte bine primit pe Etsy ; am observat tendinta catre quilturile colorate viu , culori aprinse indiferent de subiectul compozitiei. Este realizat din bumbac vopsit de mine, aplicatii raw edge, embellisment cu diferite fire si margele si ceva angelina fiber.
Abstract sunrise seascape- realizat din fasii de bumbac vopsit de mine, ramas din lucrari si pe care nu doream sa le arunc (urasc sa arunc orice bucatica d ematerial ramasa :); tot la fel, fire pentru embellish, margele, free quilting si ceea ce e mai important aranjarea fasiilor intr un mod in care sa reflecte efectul de perspectiva. La fel de bine primit si acesta. Poza nu este de buna calitate; in realitate culorile au mai multa luminozitate si capteaza privirea Incerc sa revin cu o poza mai buna.


Countryside - aici m am jucat pur si simplu. Din resturi ramase am creat acest quilt , destul de mare, dupa un pattern personal. L am desenat , colorat si apoi transpus in quilt. L am dorit putin altfel l, cu elemente supranaturale, nor care are fata umana  de ex, luna si soarele in acelasi moment- l-am dorit in genul picturii naive. Nu stiu cat mi a reusit dar m-a relaxat si distrat grozav:) inca nu este expus pe Etsy dar o voi face pentru a testa reactia cumparatorilor. Casuta bunicilor mei , de ex, a fost cumparat in ciuda pretului lui destul de mare; si reprezinta tot ceva traditional ca si acesta. 

Daisies and Poppies field- un quilt pictat in intregime; pe panza de bumbac bine intinsa am folosit acrilicele si imaginatia si am pictat ceea ce se vede. Nu exista aplicatii si nimic altceva; cu exceptia free quiltingului aceasta este o pictura quiltuita:)  A fost vandut si a plecat impreuna cu "childhood memories" si " firul ariadnei" in Canada.
Cam atat pe moment ; in faza finala am un fiber art quilt pictat, stampat, vopsit , quiltuit, cu mult embellish, cu elemente de toamna.
Sper sa il termin astazi si sa apuc sa il expun in magazin si pe blog.

Pana atunci , va doresc numai bine si va multumesc inca o data pentru mesajele si vizitele pe care mi le-ati facut. Mi-au prins bine si m-au sustinut tare mult incurajarile voastre.
Pe curand!

Tuesday, August 3, 2010

La munca

De doua saptamani am un nou statut; sunt angajat legal in SUA; nici nu imi imaginam ca am sa ajung pana la aceasta faza dar de nevoie o fac si pe aceasta.Nu este deloc usor dat fiind ca eu nu conduc iar sotul meu si fetita mea sunt obligati sa se trezeasca zilnic la 5:30 dimineata sa ma duca la serviciu si sa vina sa ma ia la ora 14:30. Se prea poate ca va trebui sa imi iau carnetul chiar daca urasc sa sofez..
Lucrez intr un nursing home (camin de batrani). Munca este usoara, menaj usor si destul de relaxant, fara sefi stresati care sa streseze la randul lor, printre colegi americani si romani.
Locatia este foarte curata, seamana mai mult a spital, cu angajati pe masura, medici , asistente, si tot stafful necesar.
Ma gandeam acum cateva zile ca. dupa revolutia din 1989 toti doreau sa scape de "plictisitoarele" uniforme scolare.. si cat circ s a facut pe acest subiect..
Vreau sa va spun ca in institutii medicale, sanitare, scoli si poate si in alte institutii personalul (mai putin cei care lucreaza in birouri, care nu sunt multi) este obligat sa poarte uniforma. Da; exact asa cum am scris : uniforma.
Unifoma consta din pantaloni si bluza din acelasi material si de aceeasi culoare. Important este codul culorilor; pentru fiecare pozitie ocupata exista o anumita culoare: medicii au culoarea albastru inchis combinat cu putin alb, asistentele au culoarea roz si putin alb, ingrijitoarele batranilor au culoarea  bleumarin, cei care fac menajul , precum eu, purtam uniforma bleu ciel, cei de la bucatarie un grena .In plus, toti avem ecusoane cu fotografia personala si codul personal, ecuson pe care suntem obligati sa il purtam permanent la vedere.
Nimeni nu are voie sa vina imbracat dupa cum are chef si nu exista posibilitatea sa te schimbi la locul de munca pentru ca nu avem ceea ce noi acasa numim vestiare. Fiecare vine imbracat de acasa in uniforma...aceeasi regula am observat o si in spitale, cand am nascut, acum doi ani.
Deci..noi ne luptam sa dobandim libertatea acum 20 ani si sa adoptam tot ceea  ce credeam noi ca reprezinta democratia insa  am ales sa copiem aspectele nedorite ale acesteia; in America uniforma este impusa oriunde este posibil inclusiv in cele mai multe dintre scoli si totusi... nu putem vorbi de comunism in America...
Daca noua viata ni s a parut uniforma si banala in comunism , sa vedeti aici uniformizare....

Deci , am sa fiu mai rar pe blog, din pacate, si tot atat de rar voi putea sa mai lucrez sau sa pictez. Voi posta in week end ce am mai lucrat insa daca vor urma altele curand nu stiu...
Voi incerca sa va vizitez macar atunci cand imi permite timpul si Karina.Si sa mai scriu din ceea ce mai traiesc pe aici .
Si sper, ca odata avand acest serviciu voi putea reusi sa strang acei bani necesari sa ma pot intoarce  acasa in maxim doi ani; de fapt acesta este scopul pentru care am acceptat sa lucrez si sa imi stresez copilul trezindu l dimineata si sper sa fie o alegere buna.

Va doresc tuturor toate cele bune , sa aveti grija de voi si sa ne auzim cu bine.
Pe curand!

Monday, July 12, 2010

Tutorial - Tehnica aplicatiilor cu fusible web

Pentru Ortansa in mod special, care m a rugat sa ii explic in ce consta aceasta tehnica si pentru cine considera ca ii sunt de folos informatiile urmatoare, am facut un tutorial rapid privind aceasta tehnica cu elementele ei de baza.

Tehnica fusible se foloseste in aplicatii pe material. Cu ea se pot crea lucrari textile tridimensionale si nu numai.
Ea consta in folosirea unei coli (ca sa ii spun asa..) albe cu o parte lucioasa, parte care se lipeste cu fierul de calcat pe material. Nu stiu daca se gaseste si in Romania ncii nu stiu sub ce denumire; aici se numeste "Wonder-under" si mai nou au aparut si alte surate ale ei.

De ce este deosebita de tehnica aplicatiilor clasice?
Pentru ca , cu acea coala de hartie numita fusible web poti face cele mai fine aplicatii fara sa fie nevoie sa cosi aplicatia , pe margini , ca in aplicatia clasica, si fara ca marginea sa se destrame.Dar ai obtiunea , bineinteles, sa cosi si marginea.
Imaginati va ca aveti o floare de aplicat pe o carte postala de dimensiuni obisnuite. Frunzulite, petale, elemente mici care se aplica foarte greu , migalos prin metoda clasica.
Atunci apelam la fusible web care permite aplicarea celui mai mic  petic posibil de material, cu multa usurinta,aplicatia aderand perfect la materialul de fond.

Am sa exemplific:

Asa arata coala fusible web

Am indoit o aproape in doua ca sa puteti vedea partea pe care se traseaza desenul si partea lucioasa care va adera pe material.
Am ales doua materiale in culori diferite sa se distinga procesul si vom aplica o inima.
Am desenat inima pe hartie de calc sau cerata (de copt)

Materialele alese pentru demonstratie


Am asezat, apoi, foaia de fusible web peste hartia cu desenul inimii si am trasat modelul inimioarei din nou , pe partea CU HARTIE  a fusible web.

Am decupat in jurul inimii avand grija sa las 6 mm rezerva, deci pe langa linia care desemneaza modelul.


Dupa ce am decupat modelul am asezat fusible web cu partea LUCIOASA PE DOSUL MATERIALULUI din care va fi construita inimioara si am presat cateva secunde cu fierul de calcat incins
Dupa ce am terminat si aceasta etapa, am decupat inima cu tot cu materialul de care e lipita acum EXACT PE LINIA ei de contur.
Dupa decupare trebuie sa arate asa

Se dezlipeste hartia de pe spatele modelului

Si ramane modelul curat, cu margini clare si cu partea lucioasa care va fi aplicata pe materialul de fond

pe materialul de fond ales, de culoare verde, asezam inima cu partea LUCIOASA IN JOS, si presam cu fierul incins cateva secunde

Avem acum modelul aplicat pe material si putem folosi blanket stitch sau zig zag stitch pentru a l fixa de materialul de fond permanent.

Si acesta este rezultatul


Acesta este procedeul in mare parte. In cazul aplicatiilor de elemente combinate se tine cont de cateva reguli pt aplicarea lor corecta.
Eu folosesc aceasta tehnica des pentru ca , cu ea poti "picta" diverse tablouri care contin multe elemente si pe care cu greu le realizezi prin aplicatia clasica.
Singurul neajuns al acestei tehnici este ca , la un moment dat , topul quiltului care contine aplicatiile poate deveni prea rigid, teapan, datorita peliculei de lipici care fixeaza materialul.
Dar nu e un neajuns atat de important incat sa nu incerci tehnica macar odata si sa vezi ce lucruri frumusele vor iesi:)

Daca crezi ca ai nelamuriri sau mai ai nevoie de informatii nu ezita sa ma contactezi.

Sper ca ti am putut fi de folos.
Spor la lucru!:)


Friday, July 9, 2010

Ce am mai facut...in focurile iadului

Nimic. Adica nimic deosebit.
Imi duc existenta zilnica intre indatoririle de mama si sotie si in putinele minute libere ma ocup de partile creative ale vietii.
Nu am cusut mai nimic; mai lucrez la un goblen mititel (cel primit in dar de la Ela inca asteapta si nu stiu cand ma voi apuca de el...oricum multumesc inca o data , Ela, pentru cadou; cu siguranta ii va veni si lui randul de cusut, poate la toamna cand va fi mai racoare...)
DE o saptamana ne luptam cu iadul aici; calduri care ajung pana la 100 grade F ne tin tintuiti in casa, fara nici o sansa sa scoti nasul macar in balcon. ramuri intregi din copacii din padure cad in balcon parjolite, nici un glas de pasare nu se mai aude....paraul din padure a secat de tot, cate un firicel de apa. amortit, se mai tareste pe pietrele incinse care paveaza albia apei...nimic nu misca! nici o adiere de vant! pana si cerul parca a intepenit si nici norii parca nu mai misca....nu e o descriere dintr un roman...e descrierea atmosferei si peisajului din imediata mea apropiere sub caldurile infernale de aproape 100 F...
Combinatia periculoasa de caldura si umiditate extrema , pana la 94 %, ne a ametit si ne a invaluit creierul intr o masa groasa de aburi lipiciosi...pana si pe suflet a ajuns aceasta clima teribila...ne miscam greoi si parem atat de indobitociti incat incep sa imi explic starea generala care caracterizeaza poporul acesta...
Deci, nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge sa tanjesc sa ies afara din casa si sa nu pot iesi din cauza conditiilor climaterice...efectiv nu se poate respira!Si stau cu ochii lipiti de geam sperand intr o minune, sperand in vantul care nu mai vine si in temperaturi ceva mai suportabile. ma gandesc la un roman sf citit multi ani in urma in care oamenii erau nevoiti sa traiasca sub cupole imense care acopereau orasele pentru ca atmosfera le devenise dusman...cat de mult se aseamana subiectul cu cele ce traiesc azi! si cat de deprimant poate fi nu mai spun...
Am trait intr o clima temperata, blanda si cu vanturi , clima in care simteai ca traiesti; la momentul actual prefer ploi in fiecare zi , vanturi si chiar iarna decat caldurile astea specifice iadului...
Si , credeti ma ca nu e deloc usor sa stai 5 zile inchis in casa , intre cei patru pereti si sa stii ca nu ai unde sa iesi! indobitoceala totala!
Concluzie: sa o ia dracu` de tzara ciudata si suprapoluata cu tot traiul ei asa zis bun si cu toata civilizatia ei tehnologizata care se simte si in aerul care il respir! Prefer sa o duc greu acasa si sa mananc urzici si iarba decat sa stiu ca,clima asta nenorocita  ma va ucide in caiva ani....pana si Karina e afectata de clima; e agitata, doarme putin si prost, plange din te miri orice , e indobitocita ca si noi pentru ca nu iese din casa cu zilele ...sa tot traiesti...Amatorilor de America le spun bun venit si/ sau good luck!
Asa ca dragul meu sotz, categoric prefer aerul nostru de munte romanesc , cu cateva foi de stevie si urzici in blid, cu o mamaliga rotunda aburinda, si ceva slanina pe masa pusa sub un copac frunzos , in bataia blanda si placuta a vantului de campie su munte, mancarii sintetice si atmosferei superpoluate si monotone ale Americii, dragutza de ea...

Inca stau si imi storc creierii ce  pot sa fac sa facem rost de suma necesara sa cumpar o casa cat de mica (exclus bloc)...eu nu am cum lucra asa usor, karina e mica si dificila, cu toate ca ma bate gandul sa lucrez in schimbul de dimineata pt ca sotul meu lucreaza de cu seara pana noaptea tarziu..insa nici o veste de job...degeaba am depus CV uri , sunt bine puse si pot sta acolo , se pare, inca o mie de ani!
Mi am facut un calcul: daca as reusi sa gasesc un job cu 1000 dol plata lunara as reusi in doi ani sa strang bani pt o casuta modesta care mi ar fi de ajuns si as pleca naibii odata din acest infern...insa trebuie sa apara jobul intai...lucru cu atat mai greu cu cat , credeti sau nu e optiune voastra, lucrurile cu angajarile decurg intocmai ca la noi acasa....ai relatii? ai job. nu ai relatii?? atunci esti nul si poti astepta mult si bine...

Astazi asteptam furtuna, o temp ceva mai scazuta , la 80 grade F si descarcari electrice masive...deci , iar nu putem iesi caci nimeni nu cred ca ar iesi in furtuna , cu cerul dezlantuit deasupra..mai ales copiii...apoi de maine temp revine la "normalul" care a durat deja 5 zile si voi privi iar prin geam visand la un aer respirabil si temperaturi mai "umane"....halal trai...:(

De cusut  mai nimic. Am in lucru un quilt de perete lucrat in stilul picturii naive; asa l am dorit. Am folosit tot felul de materiale si le am combinat dupa principiul: "de ce nu?" tot asa este contruit tot tabloul.
Tema lui este vantul...cred ca devine o obsesie deja ...
Tot aceasta tema am transpus o si pe canvas cu acrilice, asa cum am simtit nevoia sa o expun.
De altfel sunt cateva tablouri pictate in ultimul timp pt ca efectiv am simtit nevoia sa ma intorc la vechiul meu hobby unde munca e mai "curgatoare", pensula se misca lejer, si nu ai nevoie de atatea instrumente ca in cazul unui quilt.
"vantul"
"Peisaj bucovina"
"Lalele"
"Tanara tibetana"
"camp cu maci"...locul unde as vrea sa fiu acum...

Mai am un tablou mititel care trebuie sa il finalizez...nu stiu cand.
Acum lucrez la quiltul folk ; sunt in stadiul in care am terminat comozitia lui si urmeaza asamblarea si quiltuitul.
Si cum vremea se anunta inca improprie vietii cred ca voi fi in stare sa termin curand quiltul avand in vedere ca altceva nu prea am ce sa fac in casa atunci cand doarme copilul.

Sper ca voi sunteti mai fericiti si respirati mai bine decat noi.
Am urmarit stirile de acasa ; intr adevar ploi si inundatii dar inca se poate respira! iar inundatiile se pot controla daca eminentele cenusii ale primariilor iau masuri din timp! Dar daca fenomenul inundatiilor se repeta an de an si nu se iau inca masuri stau si ma intreb cine dracului are interes sa se duca tara aia de rapa de tot si de ce?? pentru ca inca este, din punct de vedere geografic si climateric, o oaza pe pamant, ca de altfel toate zonele similare cu cele ale Romaniei, nu prea multe...

Sunday, May 23, 2010

Incercari, esecuri si reusite

Am terminat cele doua lucrari pe care le speram interesante....oroare si eroare!
Au iesit doua catastrofe de lucrari din punct de vedere coloristic!
Insa nu disper; numai din incercari si erori am reusit sa invat sa vopsesc nu din "modul de folosire", total eronat, de pe pachetele de vopsea.
Deci wall hanging -ul cu metoda lui Ruth a iesit din puct de vedere tehnic..insa coloristic e o catastrofa! culorile nu au lumina, sunt sterse , spre gri, in plus am avut si neinspiratia de a le potrivi..oricum in tabloul Periwinkle toate bateau spre gri asa ca a iesit o mare pata de culoare gri, urata, intreg tabloul...

\
Metoda de imbinare a pieselor textile a mers insa si pot sa consider un experiment reusit din acest punct tabloul..cel putin mi-am insusit tehnica lui Ruth, pe care totusi nu o voi folosi pentru ca e foarte mare consumatoare de timp.
Eu nu lucrez quilturi pentru paturi deci nu am nevoie de o tehnica fixa, rigida, de fixare a materialelor fara a se destrama materialele.
Eu lucrez numai art quilt unde tehnicile se imbina si completeaza, tehnici care nu implica grija pentru marginea materialului. In anumite cazuri acest aspect al franjurarii poate fi un punct de decor important in tablou.
In art quilt este important foarte mult impactul visual nu tehnicile folosite .De aceea , art quilt-ul imi da o mai mare libertate de miscare in jurul tehnicilor si nu ma obliga sa ader la o tehnica rigida, consumatoare de timp .astfel de tehnica e cea a lui Ruth ,insa rezultatul e minunat mai ales pentru quilturile care se spala.
Personal, nu recomand spalarea nici unui quilt fie el de pat sau de perete...curatatoria chimica e mult mai indicata si destul de avantajoasa...nu se spala oricum nici un quilt in fiecare zi .

Deci dupa esecul coloristic cu floarea albastra mi am revizuit notitele in ceea ce priveste cantitatile de vopsea folosita si modul de lucru cu vopseaua si am incercat din nou. Rezultatul a fost placut de asta data si mult mai aproape de real.
Acum un an , cand m-am apucat de vopsit materiale, am cumparat cantitati maricele de vopsea , all purpose RIT cu care se vopseste numai la cald.alegere gresita dar tardiv...trebuie sa ma scap de ea pentru ca e destula si va trebui sa trec sa lucrez cu Procion pe care insa nu il gasesc in magazine ci numai cumparat online. Tocmai de aceea am apelat la RIT acum  un an , pentru ca aveam nevoie sa vopsesc ceva, repede si a fost singura alternativa care am gasit o la acel moment. Dar alegerea nu e buna mai ales pentru tehnica low immersion water, pentru ca vopsirea cu RIT implica obligatoriu vopsit pe flacara pe aragaz. cei de la RIT recomanda pentru vopsitul low immersion sa se foloseasca cuptorul cu microunde un minut insa dupa esecurile care le-am avut , in nici un caz nu e suficient un minut de tinut panza in microwave! ca sa ajung la un rezultat care sa ma multumeasca am tinut materialul in vopsea cel putin 4 minute, in microwave.
Si tot nu va iesi ceea ce doresc. De ce ? pentru ca e specific vopselei RIT. cu aceasta vopsea nu se obtin culori vibrante oricat te ai stradui si orice ai pune in ea. eu gasesc anumite culori lipsite de stralucire tocmai de aceea optez pentru Procion cat de curand.
Tabloul Doc la lacul Atitlan are aceeasi problema....respectand "indicatiile profesionale" ale companiei RIT am ajuns la acelasi rezultat neplacut privind culorile...dintr-un albastru estompat si stralucitor, spre gri metalic am ajuns la niste culori incerte, sterse si monotone.Tehnica in acest tablou e fusible, o tehnica perfecta si maleabila pentru art quilt.



Dupa esecul coloristic al celor doua tablouri am ajuns la niste rezultate surprinzator de placute folosindu mi intuitia si cuptorul cu microunde mai multe minute...am aplicat pt vopsit minute mai multe si rezultatul e vizibil diferit de cel anterior.
Materialele vopsite dupa instinctul meu le-am folosit in doua tablouri lucrate in fusible, ambele, lucrari care le consider reusite total.

Primul, un trandafir inrourat, lucrat in fusible, 16"x18 " , lucrat exclusiv cu materiale vopsite de mine.
A fost bine primit pe Etsy unde s- a si vandut imediat dupa expunere.



SOLD


Lucrat in tehnica fusible, aspectul total nu e deloc neplacut tinand cont ca marginile sunt nefinisate insa impactul vizual e impresionant cu fusible pentru ca poti lucra tridimensional , lejer, fara sa te uiti cu disperare la zecile de petice in nuante si sa te intrebi cand le vei imbina.

Pe petalele trandafirului am cusut mici margelute transparente pentru efectul de roua .
Materialele folosite la acest tablou sunt vopsite de mine; nu am folosit cotton comercial decat pentru spatele quiltului.

Detaliu

Al doilea tablou terminat acum doua zile " Still life with pears and apple", 19" x 21" e lucrat in aeeasi tehnica , cu aceleasi panze vopsite de mine; numai pentru border am folosit batik comercial.

detaliu

Se poate observa lejer diferenta intre cele patru lucrari: ultimele  doua lucrate au o cromatica mult mai accentuata , luminoasa si distincta.

In concluzie, indicatiile de folosire a vopselei , de catre producator, sau experienta altor pasionati de vopsit nu sunt elemente suficiente care sa te ajute sa obtii culori reusite; cel mai bine inveti din incercari repetate, din practica propriu zisa, personala.Chiar si tehnica de vopsit cu putina apa o poti insusi numai practicand si amestecand culori. Teoria ramane doar teorie....
Sa aveti o saptamana frumoasa si creativa!
Spor la lucru si pe curand!

Wednesday, May 12, 2010

"The Flight" - Zborul - art quilt

Se intampla uneori sa nu pot lua decizia in privinta unui proiect nou. Quilturile traditionale le evit pentru ca sunt prea geometrice pentru gustul meu; poate ca am cateodata dispozitia sa lucrez cu 1/4inch, sa stau sa masor, sa probez si sa masor din nou. Dar nu mereu mi se intampla acest lucru.
Am un astfel de quilt , in lucru, dupa metoda lui  Ruth Mcdowell, metoda care consta integral din asamblarea tuturor peticelor care alcatuiesc quilt, cusute intre ele; nu aplicatie nu fused. Totul se coase la masina , indiferent daca sunt petice geometrice sau curbe.
Am invatat si invat inca metoda si e fascinanta, insa e mare consumatoare de timp.

Insa asa cum spuneam, iau decizii mai greu in privinta unui proiect nou.
Am avut un asemenea proiect, spun am avut caci l am finalizat curand dupa intoarcerea din Romania, inceput in noiembrie anul trecut.
Ideea imi apartine; nu a existat un pattern pentru el. A fost o revelatie sufleteasca pe care am simtit nevoia sa o transpun pe panza.
Quiltul reprezinta silueta unei balerine si a unui cocor in apus de soare.
Simbolic, reprezinta eterna dorinta si tendinta a spiritului uman de zbor catre libertatea spirituala si intelectuala exterioare lumii fizice in care traim, o comuniune cu Creatorul, o rupere de trairea cu greu a realitatii fizice care incatuseaza spiritul si evolutia lui. Este un zbor simbolic spre o lume pe care o intuim; asa cum cocorul , aceasta pasare gratioasa, isi intinde aripile catre inaltul cerului , tot asa spiritul uman transcede lumea fizica inaltandu-si aripile catre lumea careia ii apartine....

Proiectul a inceput in noiembrie si l-am abandonat cateva luni bune pentru ca la un moment dat mi s- a parut ridicola tema.
L-am reluat si terminat acum doua saptamani.
Ceea ce m-a bucurat foarte mult si mi -a dat satisfactia muncii este ca a fost cumparat imediat ce a fost postat in magazin , pentru o tanara care va absolvi scoala de balet in junie , 2010. Mama ei a considerat ca este un cadou potrivit pentru acest moment. Quiltul a plecat in Suedia , a si ajuns deja si a fost foarte apreciat; acest lucru imi spune ca trebuie sa tin cont de deciziile in privinta unui nou proiect, sa nu ignor ideile proprii din viitor care uneori se pot dovedi creative, chiar daca par ridicole.
Am avut inspiratia sa il termin si mi-a placut rezultatul; insa nu speram ca va fi apreciat asa cum a si fost.

Tehnici de lucru simple: am folosit fusible web, free motion light , si unde am lucrat mai mult a fost thread painting -ul... cocorul e lucrat numai cu thread painting pentru a crea perspectiva de spatiu si transparenta.



In lucru: un periwinkle lucrat in tehnica Ruth Mcdowell...si  nu stiu ce va iesi si un landscape lucrat dupa o fotografie de pe un site freephotos. Lucrez in paralel ca sa nu ma plictisesc:)

Spor la lucru si numai bine tuturor!

Sunday, May 9, 2010

Acasa

Acum ceva timp promisesem ca voi aduce impresii din Romania; insa recuperarea dupa episodul Schiphol si chiar o vacanta oarecum dificila , din cauza copilului, a fost mai grea.
Ar fi multe de spus despre ceea ce am gasit acolo,dupa trei ani de stat in State. In orice caz , nu voi incepe cu aspectele negative.
Trebuie sa se inteleaga un lucru: Romania nu este cel mai rau loc de pe planeta privind aspectul civilizatiei, curateniei , etc. Fiecare tara are "uscaturile ei" asa ca haideti sa vedem lucrurile asa cum sunt si sa nu mai blamam tzara pentru ca de fapt ea, tzara, nu are nimic de a face  cu viata grea pe care am gasit ca o duc confratii mei acasa...nu vorbim deci de politica. Insa stiu clar ca legile acolo nu sunt legi si ca totul pare a fi un haos. Dar nu e chiar asa.

In lungile mele drumuri prin tara, atat cat mi a permis timpul, am descoperit, in ciuda crizei si lipsurilor, o Romanie mai curata, mai moderna (poate prea moderna pt gustul meu) , am descoperit sate cu tarani gospodari , activi, cu case noi, mari , pline de flori , mai toate ingrijite , mai ales ca eram in perioada Pastelui si mai toate geamurile straluceau placut si vesel in lumina soarelui generos din luna aprilie.
In ciuda saraciei oamenii , cei mai multi dintre ei , si au pastrat optimismul insa fara a cadea in acel optimism exacerbat comun cu ignoranta si cateodata cu mania.... nu, oamenii si au pastrat starea de speranta spre mai bine in ciuda evenimentele sociale si mai ales economice si politice cu care se confrunta tzara.
 Astfel , Sfintele Pasti au fost minunate, toata lumea a uitat de ceea ce o nemultumea si am avut parte de o sarbatoare autentic crestina, asa cum o doream si careia i am simtit lipsa atatia ani.
Poze inainte de Paste, in comuna Varbilau ; oamenii prinsi in febra cumparaturilor sau pur si simplu impartind impresii de peste zi
valenii de munte..un orasel pe care il ador

Primul loc in care am ajuns, a fost satul in care locuiesc parintii mei, undeva in judetul Prahova,pe langa Slanic.
Am regasit acel familiar  amestec de arome in aer, acea caldura primitoare in atmosfera , lucruri care mi au lipsit enorm. M a impresionat efortul celor dragi de a ne face o primire cat mai frumoasa , o sedere cat mai relaxanta si primitoare in ciuda eforturilor lor , caci sunt oameni in varsta; si nu este usor sa ai zilnic la masa, timp de o saptamana, 14 persoane !
Nu va spun cat de minunat si ce noapte binecuvantata am avut dormind in casa parinteasca, asezata intre dealurile subcarpatice, intr-o liniste primordiala si senina.....!
In dimineata imediat urmatoare, in timpul cand Karina ne scutea doua ore de urlete si toanele specifice acomodarii, am inspectat bucata cu bucata orice coltisor din curte; stiam ca voi ramane curand doar cu amintirile....
Am regasit aceeasi casa parinteasca, primitoare, cu gradina inca inghetata (spre furia neputinciosa a tatalui meu care ar fi dorit sa gasesc gradina eventual inflorita..in martie!) , stupii de albine harnicute in plina activitate, copacii inmuguriti , in urmatoarele zile deja cu flori, un soare cald si bland peste dealurile cu forme sinuoase.Atmosfera era cea cunoscuta si ceea ce m a impresionat si uimit tare mullt este faptul ca am avut sentimentul ca as fi fost plecata din tzara doar trei zile...curios ....


Stupii..

"sezatoarea" de seara..ce mult mi au lipsit aceste momente
Bunicul si nepoata

Apus de soare peste sat..

Urmatorul loc pe care am dorit sa l vizitez la inceputul sederii mele acolo a fost satul in care am copilarit si pe bunicii mei dragi , la locul lor de odihna vesnica.
Satul Baldana ramasese in memoria mea un sat de oameni simpli, cu casute mici , batranesti, foarte curate si primitoare, pline de flori pe la geamuri , in gradini, cu multi copaci prin curti, atat de mari incat casele abia de se zareau , vara, sub bogatul frunzis al lor....un sat linistit, arar tulburat de zgomotoasele masini de pe sosea, cu campuri intinse sub un soare bland ...asta e imaginea care o aveam despre locul care mi a incantat copilaria....din pacate am gasit altceva ...in afara de faptul ca am gasit o curatenie desavarsita, lucru foarte bun si dovedeste harnicia localnicilor, in locul acelui sir de casute familiare , pe care le stiam, am gasit vile...niste case mari, urate, lipsite de traditionalul nostru, cu un spatiu excedentar inutil , cu un design de un gust indoielnic si nicidecum pastrand ceva autentic, o amestecatura de arhitectura nu stiu de unde venita contrastand neplacut cu peisajul senin si natural al zonei...adica un mare kich! Nu am reusit sa identific casa care se inalta acum pe locul unde altadata era casuta bunicilor mei! am cautat , m am invartit, am banuit dar nu sunt sigura ca gasit acea casa...insa am recunoscut dudul din fatza curtii si din care ma infruptam copios de cate ori imi faceam vacantele acolo:)
ulitza copilariei mele...talpile mele de copil au batut aceasta poteca de zeci de ori pana la coopoerativa sateasca , sa cumpar bomboane cu lapte..Din tot ceea ce a insemnat locul meu drag nu a ramas decat acest dud din fatza casei(o casa straina acum)
campia din spatele casei( a fostei case ,)....mereu am fost fascinata de ea..nu stiu de ce
Dragii mei bunici...sunt de neinlocuit....
Urmatorul lucru care m a intristat este faptul ca acum, satul Baldana e un loc foarte aglomerat pe sosea. Tiruri mari la tot pasul, un trafic infernal si zgomotos (satul e la 30 km de Bucuresti) care tulburau linistea primordiala din atmosfera....nimic mai neplacut decat sa constat ca "civilizatia" si a intins tentaculele otravitoare pana acolo...
Singurul loc unde am regasit linistea specifica satului este locul unei odihnesc bunicii mei; de fapt pentru acel loc am batut mii de kilometri....de ce? pentru ca acolo am gasit singura fotografie existenta , cu ei, pe stalpul de la mormant...nimeni din familie nu a pastrat poze cu ei sau le au ratacit.Acum ii am , aici langa mine si sunt fericita:).
Am incercat sa fac mai multe poze in sat, incercand sa localizez locuri cunoscute dar am renuntat..satul e transformat total..numai campiile care il inconjoara au ramas aceleasi ....intinse si imbratisate vesnic de un soare bland si patern....

Urmatoarea locatie a fost Targu Mures, locul natal al sotului meu.

Un oras de marime medie, curat, foarte frumos,un oras in care traditionalul , modernul si istoria se regasesc intr o imbinare armonioasa. Un loc in care m am plimbat cu placere, zilnic cat am stat acolo, descoperind zi de zi stradute ascunse cu magazine mici , pline cu obiecte de anticariat, cu case foarte curate si inflorite pe la geamuri, strazi la fel de curate, pline de viata.


Cata animatie...:)


 Un oras in care mi-ar placea sa locuiesc permanent pentru ca imi da confortul ca sunt in siguranta; urasc orsele mari in care te pierzi.

Alte locuri vizitate au fost manastirea Zamfira, monument istoric deoarece este pictata in intregime de Nicolae Grigorescu. icoana Maicii Domnului de langa altar e superba...Fecioara pare vie si din orice colt ai privi icoana ai senzatia ca esti privit ; im plus zambetul ei este minunat si cateodata pare a-si schimba fizionomia ..de aici iluzia ca esti privit cu mustrare duioasa, cateodata...
Nu am facut decat trei poze si acelea in fuga pentru ca fotografiatul in incinta bisericii este interzis. Recomand cu caldura vizita la manastirea Zamfira; picturile sunt superbe iar locul e incarcat de seninate spirituala, liniste primordiala si evlavie....un loc magic.



Sfintele Pasti l am facut la manastirea Antonie cel Mare, o manastire de calugari. Am avut parte de o slujba autentica si de emotii pe masura evenimentului....nici o sarbatoare de Paste sau Craciun nu este ca acasa nicaieri in lume; cel putin pentru mine.



masa traditionala de Paste

Ritualul crestin; ciocnirea oualelor
"Baia" ritualica in prima dimineata de Paste


Apoi o incursiune la Corund, de unde am achizitionat cateva blide artizanale , cu maiestrie lucrate; pacat ca nu se mai folosesc si nu prea se cumpara aceste obiecte. Poze din zone in curand pentru ca sotul meu nu a descarcat pozele din aparatul lui foto.
Cateva poze pe drumul prahova - targu mures

Pozele sunt multe; dar spatiul e destul de limitat asa ca am triat din ele.

Cam aceasta a fost, in mare vizita acasa.
Nu am reusit sa ajung in Bucuresti si nu deci va pot da nici o parere personala despre ce este acolo in acest moment.
 Insa , per ansamblu, am gasit o Romanie care se straduieste sa se alinieze la standardele de civilizatie cerute, chiar daca mai greu dar o face, o Romanie curata, primitoare, cu "uscaturile " ei dar si alea sunt peste tot. De exemplu, in Amsterdam exista acele trenuri care circula in tot orasul pornind de la aeroport si mergand in diferite directii. Deci Amsterdam....nu va pot descrie cata mizerie am gasit in acele statii de tren-metrou! A fost de neimaginat ceea ce am gasit acolo si nu as fi crezut vreodata: peturi aruncate la orice colt, hartii ghemotoc si ambalaje de produse de te impiedicai de ele, pahare de plastic , tigari la orice pas aruncate, toate acestea in cantitati considerabile,gresia in incinta statiei se vedea ca nu mai vazuse apa de multa vreme...imi pare tare rau ca nu am facut cateva poze dar mi a fost jena de miile de calatori care treceau pe langa mine si nu as fi vrut sa ii jignesc , aratandu le ca ma intereseaza mizeria din jurul lor....asa ca am renuntat dar rau am facut.
As fi avut o dovada clara ca, Romania nu este cea mai murdara tara din Europa sau din lume cum avanseaza unii ideea...se poate si mai rau! si credeti ma caci nu am vazut atata mizerie in tara cat am vazut in acele statii de tren...inimaginabil! Si totusi e Amsterdam....

M-am reintors in tara pustie si monotona ducand cu mine amintiri placute(exceptand toanele de acomodare ale Karinei), incarcata cu vibratiile natale si mult mai linistita.
Asa cum v-am mai spus ar fi multe de povestit insa nu mi permite timpul si spatiul sa o fac.
Un lucru, insa, il stiu cu siguranta: nimic si nimeni nu imi va schimba opinia si decizia de a trai in Romania. Cu tot pitorescul si frumusetea specifica zonelor, cu toate neajunsurile si greutatile vietii de zi cu zi Romania ramane un loc fascinant pentru mine si in primul rand inseamna ACASA.

Am privit cu tristete , din avion, imaginea indepartata a locului natal , si imbratisand-ul cu privirea inrourata in amintirea clipelor petrecute acolo, nu am putut sopti decat: "Romania, te iubesc"