Monday, July 20, 2009

Fenomen curios

Rasfoind prin niste carti si insemnari pe care le-am adus cu mine de acasa, din Romania , am gasit un manuscris pe care il pastrez (in urma sfatului unei persoane competente- profesor de literatura) de ani de zile, mai precis din momentul cand acel manuscris a inceput sa fie scris.
Acum 12 ani mi s-a intamplat un fenomen tare ciudat , pentru mine ramas neexplicabil pana astazi si poate pentru totdeauna.
Intr-o noapte m-am trezit cu dorinta ACUTA sa scriu. habar nu aveam ce urmeaza sa scriu , nu urmam nu fir dar stiam ca trebuie sa scriu.
Am inceput cu simpla operatie de a lua un creion si o hartie si apoi am inceput sa astern versuri;nu am sa intru in detalii insa am sa va spun ca acest fenomen a durat fix 3 luni, timp in care am avut o activitate psihica exacerbata -nu dormeam nopti intregi pentru ca simteam ca trebuie sa scriu- timp in care am pierdut kilograme considerabil. dupa cele trei luni de "creatie" acest fenomen a incetat brusc asa cum a aparut. Imi amintesc ca am vrut sa scriu , cu toate ca simteam ca energia creativa este epuizata, si nu am reusit sa mai scriu un singur vers. Ciudat inca, mi se parea absolut penibil sa scriu versuri. Mi-amintesc ca priveam foia de hartie goala si creierul meu era gol; de atunci nu am mai scris un singur vers .
As vrea sa va spun despre mine ca sunt o persoana destul de sensibila si (mai putin )romantica insa nu intr-atat incat sa scriu versuri; de altfel, genul liric nu ma caracterizeaza deloc. In plus, sau in minus (cum vreti sa o luati) nu sunt o persoana spontana, nu sclipesc in conversatii si nu sunt genul acela de inteligenta apreciata de societate;sunt genul de persoana "greoaie' in gandire si va puteti imagina ca nu este o "calitate" pentru a scrie poezii..

Sunt o persoana mai mult inclinata spre partea practica a vietii, am simt estetic cred dar pana la genul poetic e cale lunga...
Deci , habar nu am ce s-a intamplat atunci, timp de trei luni dar tare mi-as dori pe cineva autorizat sa imi explice fenomenul.
Si , apropos, nici vorba de fenomenul acela "cineva scria cu mana mea"! nu cred in asa ceva cu toate ca nu neg existenta vietii dupa viata....
Am sa public din manuscrisul pe care l-am pastrat, redactat pe computer ,dupa fisele pe care am lucrat dar care din pacate nu le-am pastrat.

Voi incepe cu prima poezie cu care a inceput fenomenul si apoi cu una din preferatele mele.


Sunt clipe, sunt soapte,
Sunt vorbele mute..
Sunt zambete triste
Si ganduri tacute;
Sunt doruri si lacrimi
Fierbinti intre noi..
Si noptile sunt ..sunt si zile , si ploi...

Sunt muntii inalti
Cei cu creste-ascutite
Si apele-adanci
Cu luciri nesfarsite...

Dar toate ce sunt
Sunt sortite pieirii!
Vor trece pe rand
Prin vapaia iubirii.

E clipa ...doar clipa..iar soapta ..doar soapta...
Nu au puterea sa ne desparta.

Unele dintre poezii nu au titlu; pur si simplu nu am gasit nici unul si am simtit ca trebuie sa le las asa. Aceasta prima poezie e una din cele fara titlu.

Treceri

In par am straluciri de-argint
Iar ploapele-mi sunt ostenite;
O! cat as vrea sa ma mai mint
Ca timpul poate-o sa ma uite...

E toamna iar in fiinta mea;
Dar multa vreme n-o sa fie,
Caci timpul ma vrea fulg de nea
Si nu doar frunza ruginie...


Unele versuri imi plac, altele simt ca nu imi apartin si nu ma caracterizeaza...absolut ciudat!