Thursday, November 6, 2008

Visul american...

Astazi am cea mai ciudata dispozitie pe care am avut-o in ultimul timp.
Nu am sa traduc acest articol din respect pentru concetatenii mei care nu au nici o vina pentru ca traiesc unde traiesc. Lor le e bine...
In urma cu cateva ore am venit de la federal unde mi-am luat "cartea verde".. acel document pentru care mii de romani si nu numai se lupta si fac tot ce pot sa o obtina....eu nu am vrut-o in mod special si totusi a venit usor, fara piedici si eforturi deosebite...
Mi-am cunoscut sotul acum patru ani si din fericire- sau nefericire- el locuia deja de 9 ani aici in state. Tot ce a urmat a fost frumos si este frumos ca in vis: o casnicie ideala, un partener de viata deosebit, un trai echilibrat , fara excese si fara bani multi ; asa cum se crede despre traiul in America...
Si a trebuit sa-l urmez aici , pentru ca aici locuieste , aici are serviciul si aici ne permitem sa locuim. De ce spun asta? Pentru ca a locui in Romania a devenit un lux..un lux care nu ni-l putem permite pentru ca nu avem baza: o casa. Si cat de paradoxal sau incredibil ar suna nici aici nu avem o casa, dar cel putin ne permitem sa platim o chirie dintr-un salariu..de 1800 dol pe luna. Atat. Restul ce se aude despre America sunt povesti..poate frumoase si mai ales ispititoare.
Si aici se munceste greu, si aici platim taxe- 1100 dol pe luna zboara numai pe facturi si chirie..chiria ajunge la 550 dol /luna..frumos nu? Taxe la oras , taxe si iar taxe..o sa ne puna si taxe pe aer curand, cred. Si aici viata e scumpa si nu ne permitem luxul pe care romanul si-l imagineaza..am spus..sunt doar povesti. Aici dolarul are alta valoare.Sa nu aveti impresia ca , cum ati ajuns aici cineva va asteapta cu un teanc de dolari la intrare in SUA...vise! sau ca cineva va va oferi un serviciu bine platit in cateva zile si in alte cateva luni vei avea sansa sa cumperi doua apartamente in Romania...nu; in nici un caz. Poate ca acasa nu faceam atatea calcule cum fac aici legate de buget. Facturi si facturi pentru orice! Apropo! Nasterea Karinei , spitalizarea mea si a ei, controalele medicale de tot genul nesolicitate dar obligatorii au adus factura la 100.000 si ceva dolari!- nu mai retin exact suma- din fericire avem asigurare pentru care platim 300 dol pe luna..asta da vis american ...
Nu pot contesta civilizatia care am gasit o aici si cand spun asta ma refer la politetea, amabilitatea si optimismul caracteristic americanului de rand si nu numai. Mitocania e aproape necunoscuta aici..Nu pot contesta ingrijirea medicala de exceptie pe care am avut o fiind gravida la 41 ani si care m-a uimit si impresionat! Nu pot contesta promptitudinea lor in a rezolva tot felul de obiective, cultul pentru natura din jur pe care o ingrijesc in mod deosebit; aia pe care o au ; nu pot contesta nimic din toate acestea.. Insa toate acestea costa: toate serviciile care ti se fac , in asa fel incat te simti ciudat la un moment, dat costa enorm pentru ca americanul are cunoaste valoarea banului si a muncii lui. NU costa in schimb nimic amabilitatea si deschiderea lor catre oameni. Americanii sunt rezervati dar totusi deschisi cand ajung sa te cunoasca; poate mult prea deschisi; si naivi..excesiv de naivi . BUn.
Si o sa ma intrebati care e problema? Si habar nu am sa va raspund; cred poate ca primind acel card verde "pretios" am simtit cum ma rup de locul de acasa, am simtit o instrainare din afara, oarecum fortata care nu mi-a picat bine. Oare poti sa crezi ca dupa ce am jurat in virtutea legii americane ca spun adevarul si numai.., sau dupa ce am primit felicitarile ca am devenit rezident, oare poti sa crezi ca am plans? M-a cuprins o tristete imensa si un gol la fel de mare. Visul meu era si este sa ma reintorc acasa pe cat posibil curand; astept sa vad iarasi locurile unde am fost fericita, unde m-am simtit aproape de natura si Creator , locurile unde alergam fara sa fiu deranjata ca o sa strivesc iarba ca e domeniul public (aici mediul inconjurator apartine Statului..)sau sa rup o floare sa o duc acasa; astept sa simt iar sarbatorile pe care intotdeauna le simteam atat de vii si magice..o sa vina iar Craciunul..o sa fim iar doar noi doi ..si Karina acum ..atat. Nimeni nu ne va deschide usa pentru ca nu avem pe nimeni aici...nici prieteni..la capitolul asta toti americanii au deficit..si nu numai ei. Ei nu au un cult pentru Craciun asa cum il avem noi..si nici pentru Paste. Ptr ei Pastele e venirea primaverii si a iepurasului....atat; nici o semnificatie religioasa in schimb. O sa vina Craciunul si o sa trebuiasca sa merg la biserica comunitara dupa program...nu exista ca biserica sa fie deschisa mai mereu ..asa ca acasa..nu exista un timp cand vrei sa te rogi in intimitatea bisericii pentru ca fiind deschisa cu program toti romanii de pe aici se bulucesc ca la club...si fiecare isi etaleaza tinuta si parfumurile si mai ales "aerele" de roman-american..nu exista aici in materie de cult crestin nimic din ceea ce inseamna simplitate , sfiala, ..ma duc sa-mi aprind o tigara..am zis ca nu mai fumez in casa si uite ca acum nu pot...I`m back...nu exista nici cea mai mica urma de smerenie! fiecare vine la slujba pe care o asculta formal iar apoi se duce in demisolul bisericii care are acolo club! unde se vinde cafea, gustari si nelipsitele sucuri americane! Am fost socata si dezgustata! drept pentru care nu mai merg acolo..am mers doar sa-mi botez fetita si atat.Romanii ?(si imi pare rau ca trebuie sa spun asta), chiar daca nu toti, cand ajung aici capata un aer de superioritate si inganfare cum nu vezi la alte nationalitati care traiesc aici! Trist si rusinos ; nu ma simt deloc mandra cu acest lucru dar asta e realitatea.

Mi-e dor de manastirile noastre de acasa...ufff ..mi-e dor sa beau o cafea dimineata cu o vecina, sa imparatsim orice nimicuri numai sa vorbesc! sa mai aud si alt glas si sa-mi vorbeasca cineva pe limba mea; orice! sunt dispusa sa ascult orice!
Mi-e dor de visul meu: sa locuiesc undeva la tara, sa am gradina mea de flori si legume, sa ies pe terasa in fiecare dimineata si sa ma bucur de o noua zi data de Sus, sa-mi cresc fetita intr-un mediu natural si sanatos.... ma uitam pe blogul Teodorei si admiram cu invidie- nu mi-o luati in nume de rau fetelor!- admiram pozele facute in gradina , cu magiunul in ceaunul urias...imi si imaginam atmosfera...sau mi-o imaginez pe Dora bucurandu-se de zilele petrecute la Arieseni..sau pe Elena privind marea de aproape tot timpul sau pe fetele din Ardeal sau Moldova...daca ati stii cat de frumoasa e tara noastra nu va puteti imagina...observi acest lucru cand esti la distanta pentru ca intervin termenii de comparatie ..incercati sa apreciati ce aveti acasa pentru ca aveti o comoara!
Si o sa ma intrebati:"pai , femeie, ce cauti acolo atunci???" Nu o sa raspund pentru ca tocmai am raspuns mai sus...sau poate vei tentat sa spui" asta s-a saturat de bine"..numai eu stiu cat de "bine" e sa fii aici departe de tara si cat de scump platesti pentru asta.
Si eu vin de acolo; si imi sunt vii amintirile. Si stiu cat de greu e si acolo; si cate limitari: chirii si intretineri mari, facturi la fel , mancarea la fel, etc...nu le-am uitat. Dar acolo esti acasa! acolo poti sa "plangi " pe umarul cuiva, poti sa iesi in week end undeva din oras la parinti sau oriunde . aici nu ai unde merge .Sau poti sa te plimbi pur si simplu pe strazi pline de oameni si tineri , pline de viata in general. In America strazile sunt pustii in general; mersul pe jos e o activitate demult uitata; lumea se deplaseaza oriunde numai cu masina personala ceea ce face ca orasele sa para parasite. In orice anotimp totul pare mort si sumbru. Exclud New York ul unde oamenii inca mai stiu sa mearga pe jos...
Cred ca statul Ohio e cel mai urat stat pe care-l are America....lipsit de munti si peisaje care sa te incante, lipsit de muzee, si orice lacasuri de cultura, lipsit de estetica si evenimente..asta e partea deficitara a americanilor: sunt foarte practici dar la capitolui estetica si cultura stau foarte prost. sa nu uitam ca au o istorie de doar 400 ani aproximativ fata de cultura si istoria noastra.
Mi-e dor sa merg cu tramvaiul sau cu trenul..ador sa merg cu trenul; mi-e dor de agitatia nostra specifica , latina, de strazi cu oameni si copii jucandu-se; mi-e dor de "viata" .
Imi amintesc ca eram acum doua luni, cu Karina afara la plimbare . Si nu prea ii era bine ca plangea si se tot vaita; la un moment dat a vazut doi copii- rari cand vezi copii afara aici- care se jucau. Brusc s-a oprit din plans, si a fixat socata cele doua " creaturi" noi pentru ea. Isi balanganea capsorul mic ca inca nu -l putea sustine si fixa acele doua fetite...trist...foarte trist. Lumea ei e compusa doar din mine si tatal ei. Atat. restul oamenilor sunt umbre care-si traiesc viata intre locul de munca si case unde se afla nelipsitul televizor la care stau cu orele..asta e viata americana total deviata de la normal.
Sunt multe de spus despre America dar spatiul si timpul nu-mi permite sa scriu o povestire care sa cuprinda toata viata americana asa cum o vad eu si de fapt asa cum este.Cert este o alta lume( nu neaparat in sens negativ) in care, daca nu esti pregatit , ii faci fata cu greu sau deloc chiar.
Poate pentru ca fiind o persona mai conservatoare si traditionalista accept cu greu acest mod de viata si totul mi se pare catastrofal..poate. Nu stiu..dar stiu sigur ca nu vreau ca fetita mea sa creasca in mediul acesta total deformat social si nu vreau sa mor aici.
Si mai stiu sigur- si nu ma poate contesta nimeni- ca nici un roman din america nu e fericit aici; toti tind sa se intoarca acasa. Poate doar un procent mic sunt fericiti aici... Sub masca acelei aparente multumiri si fericiri date de faptul de a fi aici ramane un gol..un gol imens mai greu de suportat decat toate greutatile pe care le-am avea de suportat acasa. Un gol pe care nimeni sau foarte putini il pot "declara" din lasitate. De frica de a accepta ca aici nu e ceea ce-si imaginau si ca totul e un bluf...
Asa ca aviz amatorilor! America e doar pentru cei exclusiv inclinati spre partea materiala a vietii; daca te numeri printre cei ca mine mai bine gandeste-te de doua ori daca vrei sa traiesti printre umbre si amintiri sau daca vrei sa fii prezent in viata reala...eu deja am ales si stiu pasul care va urma....